In septembrie 2016 (copiii aveau 5 si 7 ani) am avut o saptamana de vacanta in sudul Italiei si am stat in Matera, Alberobello si Lecce.

Din Matera am facut o mica excursie intr-o zona de munte care se numeste Piccole Dolomiti Lucane (adica micii Dolomiti Lucani) si am vizitat doua mici orasele, Castelmezzano si Pietrapertosa.

Cum am ajuns aici? cautam poze din zona Basilicata pentru a vedea ce mai putem vizita si am dat peste imaginea, aproape neverosimila, a unui orasel pitit intre falduri stancoase, in varful unui platou muntos. Am mai cautat poze si am avut o senzatie bizara, in unele poze orasul si stancile aratau diferit. Pana la urma m-am lamurit, erau doua orasele, situate pe varf de munte, printre stanci, un peisaj interesant si atragator, asa ca m-am hotarat sa le pun pe lista scurta de locuri de vizitat.

Si la ce bun sa ai masina inchiriata in vacanta daca nu profiti de ea la maxim? In plus nici nu erau asa departe de Matera, 84 km sau un pic mai mult de o ora de mers cu masina.

Pe tot parcursul sejurului nostru de 8 zile in sudul Italiei, in cea mai arida regiune din tara, am avut de-a face cu ploaia, adica a plouat in fiecare zi. A plouat marunt si intermitent, au fost rafale, a plouat torential, a plouat in toate felurile posibile, la intoarcere, pe drumul spre aeroportul din Bari treceam printre livezi de maslini inundate, un peisaj cum nu cred ca se vede des in zona.

Si in ziua cu excursia nostra a plouat dar am avut totusi noroc, a plouat pe drum dar am putut apoi vizita Castelmezzano, ploaia ne-a gonit de pe munte in masina apoi s-a ivit soarele la Pietrapertosa… ca apoi sa ploua din nou pe drumul de intoarcere. Dar sa o luam pe rand.

Castelmezzano este deci un mic orasel de 1000 de locuitori, situat in micii Dolomiti Lucani, in rezervatia nationala Galipolli Cognato, la 750m altitudine. Originile sale dateaza din secolele 6-5 BC, asezarea a fost initial greceasca, apoi pe aici s-au perindat lombarzi, normanzi, angevini, aragonezi, iar in secolul 19, datorita cadrului natural prielnic, a fost refugiu de banditi. A avut si un castel, a carui ramasite exista inca, ce purta numele Castrum Medianum datorita pozitiei sale intre alte doua castele Pietrapertosa si Albano di Lucania, de aici deriva numele actual al orasului.

Am aflat mai tarziu ca orasul este inclus in lista celor mai frumoase 100 de orase din Italia si in ghidul Fromers la categoria „The best places you’ve never heard of”. (cele mai tari locuri de care nu ati auzit nicodata).

Ce poti face aici? Te poti bucura de priveliste si de aer curat, poti explora cararile bine amenajate pana la punctul de belvedere care ofera o panorama ampla, la 360 grade. Aici este amenajata si o mica expozitie cu panouri ce detaliaza flora si fauna din zona si, de asemeni o zona pentru concerte si proiectii in aer liber. Pentru montagnarzi exista trasee speciale de tip via ferrata (cu cabluri) de diverse dificultati si lungimi.

• 

• 

• 

• 

Cand tocmai ajunsesem la acest punct de Belvedere pe noi ne-au prins primii stropi asa ca ne-am pus gecile impermeabile si am asteptat sa vedem daca vine ploaia, si pana la urma a venit. Asa ca ne-am indreptat rapid, pe stradutele de piatra care incepeau sa se transforme in suvoaie de apa pana la parcarea unde lasasem masina.

Si am pornit spre urmatoarea destinatie, sperand ca ploaia sa se opreasca in curand.

La Pietrapertosa inca nu se oprise ploaia asa ca am cautat repede un restaurant unde am luat masa, paste, mancare ok dar nimic deosebit nu mai tin minte numele restaurantului. Partea buna a fost ca pana am terminat noi de mancat ploaia s-a oprit si a aparut chiar si soarele, mai intai timid dar apoi plin de incredere.

Pietrapertosa e tot un orasel de 1000 de locuitori, inclus si el in lista celor mai frumoase 100 de orasele din Italia, fondat tot de greci prin secolul 8BC, se pare. Construit pe stanca, avand unele case chiar scobite in stanca, orasul aproape se integreaza in peisaj, parand parte a acestuia.

Pe una din inaltimile din apropiere troneaza castelul Pietrapertosa, conservat mai bine decat cel din Castelmezzano, unde pe noi ne-a intampinat un superb curcubeu. Cararile de acces sunt amenajate impecabil iar peisajul iti taie respiratia.

• 

• 

• 

• 

Si Pietrapertosa mai ascunde o supriza, care aduce amatori de adrenalina din colturi indepartate. Este vorba de Volo dell’Angelo. Acesta este un fel de tiroliana pe care se poate „zbura” in tandem, cu echipament special. Impresionante sunt datele tehnice, sunt de fapt doua trasee (dus intors):

– primul porneste de la altitudinea 1020m si ajunge la 859m, dupa ce parcurgi o distanta de 1415m si ajungi la o viteza maxima de 110km/h.

– al doilea traseu din Castelmezzano spre Pietrapertosa pleaca de la 1019m si ajunge la 888m dupa un traseu de 1452m care permite atingerea unei viteze de 120km/h.

Mai multe detalii aici: volodellangelo.com

Evident ca nu ne-am aventurat pe Volo dell’Angelo, era de altfel inchis pentru ca noi am vizitat in extrasezon. Dar am privit punctul de plecare si in zare punctul de sosire, si credeti-ma, valea dintre ele, de aproape 1.5km este impresionanta.

Noi doar ne-am plimbat pe trasee si la castel, am lasat copiii sa se catere pe pietre in cautare de soparle si greieri, apoi am vizitat un pic orasul admirand privelistea din curtea bisericii.

Apoi a trebuit sa ne luam la revedere pentru ca ne mai astepta un popas supriza pe drumul nostru de intoarcere la Matera.

Drumul de plecare a trecut printr-o superba rezervatie naturala, unde din nou ne-a prins ploaia, care dadea padurii un aer de jungla tropicala.