Mă bucur de prima provocare din Spring SuperBlog 2019, pentru ca astfel voi scrie despre o experienta ce nu ar fi aparut aici, pe blog, pentru ca nu este vorba de o vacanta cu copiii.
Ce ar fi trebuit sa aleg? Prima vacanta in Romania, vacanta la mare cu familia, in care plecam cu Dacia noastra 1100 spre Mamaia sau Olimp, din care-mi amintesc fascinatia marii si trezitul la 5 dimineata pentru a admira rasaritul soarelui din mare?

Atunci am aflat ca undeva, in alte tari, soarele nu rasare, ci apune in mare dand nastere unor privelisti ce-ti taie rasuflarea …

Prima vacanta la munte cu familia, unde dragostea pentru inaltimi mi-a atins sufletul prima data, si-mi amintesc cand am urcat topaind ca o capra neagra pana la Cruce – acel sentiment fantastic de invingator – iar a doua zi, din motive necunoscute am facut febra 40 si am ajuns la spital …?

Prima mea tabara scolara, in cealalta parte a tarii, din care nu mi amintesc decat o vale verde, curtea taberei al carei punct principal de atractie era locul cu leagane albastre, cu vopseaua scorojita pe alocuri? Atunci am invatat sa curat cartofi, si tot atunci am asistat, plina de uimire, la primul meu foc de tabara.

Primele expeditii pe munte, din clasele gimnaziale si apoi in liceu, cu rucsacuri grele si corturi de pânza. Atunci am inteles cum este sa mergi 30 de km pe zi, pe jos, cu picioarele pline de bataturi, si ca acele corturi de pânza, odata udate de ploaie, nu se mai usuca de-a binelea nici pana la sfarsitul expeditiei. Atunci am mâncat prima data din conserve, am gatit la foc de vreascuri si am inteles ca o bucatica de ciocolata inseamna si energie, inviorare, un impuls fantastic spre mai departe, mai sus. Astfel am „bifat” pe rând aproape toate varfurile montane din tara, de la Muntii Borsei pana la Parang si am legat cele mai frumoase camaraderii, ce au rezistat timpului.

Apoi, in facultate, nu ne permiteam decat cate o mica escapada, de 2-3 zile la munte si incercam cu indarjire sa vedem cat mai mult, sa facem cat mai multe trasee. Sau un weekend la mare, plecand sambata cu primul tren, profitand de mare cat mai mult, uneori intorcandu-ne luni de dimineata si mergand direct la cursuri, cu pielea inca sarata de atingerea marii…

Prima MEA vacanta a fost de fapt prima NOASTRA vacanta in doi. Deja lucram amandoi de cativa ani si nu avusesem o vacanta, era inceputul anilor 2000 si lucrurile nu erau chiar simple. Si in sfarsit ne-am decis ca avem si noi dreptul la vacanta, caci dorul de locuri nemaivazute mocnea adanc in sufletul nostru si nu se lasa stins. A fost prima vacanta aleasa de noi, mai lunga de 2-3 zile si prima vacanta in alta tara.

Am ales Grecia pentru ca vacantele nu erau scumpe si Grecia ne oferea tot ce ne-am fi dorit, mare si cer albastru dar si orase, istorie, cultura. Nu am ales un sejur ci un circuit cultural caci doream sa descoperim mai mult decat un loc frumos de plaja, doream sa descoperim Grecia, Europa, lumea.

Si a fost o alegere minunata, pe care nu am regretat-o nici un moment, caci aceasta prima vacanta ne-a marcat modul in care ne alegem vacantele, chiar si acum, cand plecam impreuna cu doi copii. Nu putem sta o saptamana sau doua in acelasi loc caci lumea asta e prea mare si sunt prea multe locuri de descoperit, asa ca mereu alegem si destinatii de relaxare dar si vizite in orase, alternam plaja cu descoperiri culturale, destinatiile cunoscute cu locuri inedite.

Vacanta noastra, circuitul cu autocarul, s-a desfasurat fara emotii, fara incidente, am avut conditii bune, opriri suficiente iar locurile descoperite au meritat tot efortul.
Am poposit la Meteore, un loc care parca sfideaza legile gravitatiei, cu manastiri din secolul XIV suspendate pe stânci, plutind intre cer si pamant. Am urcat sutele de trepte, am trecut poduri, am admirat interioarele frumos decorate dar si privelistea ce ducea parca pana la infinit.

Am vizitat Atena unde Acropole ne-a intampinat cu un soare alb si crud care se reflecta in stalpii de marmura, dintr-un cer de un albastru neverosimil. De-atunci am stiut ca acesta este soarele Greciei, numai acolo soarele poate straluci asa, deasupra marii, deasupra dealurilor cu pini, deasupra stancilor, insulelor sau plajelor.

Am vizitat si stradutele din Plaka, pline cu terase, magazine si buticuri de suveniruri, al caror farmec se dezvaluie mai ales la lasarea serii.

Am trecut canalul Corint admirand cu uimire aceasta constructie artificiala ce dateaza din 1869, separând practic Peninsula Peloponez de continent dar unind doua mari.

Am ajuns in uimitorul oras Nafplio, fosta capitala a primei Republici Elene, la inceputul secolului XIX, un oras tipic grecesc, cu stradute de piatra, case albe, impodobite de bougainvillea, strajuit de la inaltime de maiestuoasa cetate Palamidi (ce arata la lasarea serii ca o imensa nava spatiala ce a aterizat pe munte) si de pe mare de micul fort de piatra Bourtzi.

Am batut stradutele de piatra, priviti uneori de dupa perdeaua unei ferestre cu tamplarie albatra de cate o batrana cu broboada neagra, deranjand uneori somnul unei pisici ce ne mustra cu o privire apriga, sau intalnind cate un localnic calare pe magarus.

Am ajuns apoi la templul Delphi, admirandu-i perfectiunea ce se citea chiar si in ramasitele-i in ruina, si am admirat peisajul din jur, atat de impunator incat nu este greu sa intelegi de ce grecii au inventat zeii.

Am vizitat intr-un final, pe drumul de intoarcere, si cosmopolitul oras Salonic, cu promenada sa superba pe malul marii dar si manastirile bizantine sau ruinele romane.

Toata vacanta a fost un fel de roller-coaster, munte-mare, orase, ruine, peisaje superbe si amintiri de neuitat. Am avut momente de relaxare pe plaja, momente de reflexie privind lumea prin fereastra antica a unei cetati, seri animate, descoperiri uimitoare.

Puteti experimenta si voi aceste senzatii minunate alegand o vacanta cu Christian Tour!
Christian Tour susține Dreptul la vacanță!

Poveste scrisa pentru Spring SuperBlog 2019
Pentru toate articolele SuperBlog apasa aici