Acasa este centrul si circumferinta, inceputul si sfârsitul, locul unde ne petrecem cea mai mare parte a vietilor noastre.

Charlotte Perkins Gilman

Vibratia aproape imperceptibila m-a trezit – prefer asa decat o sonerie de alarma – inseamna ca este aproape ora 7. Lumina trandafirie a rasaritului se strecoara prin perete si invaluie camera intr-o penumbra colorata.

-Lumina!

Ferestrele devin trasparente si penumbra dispare, inlocuita brusc de lumina ce se revarsa in camera. Ma ridic si patul se curbeaza strecurandu-se silentios in nisa lui. Parfumul de cafea se raspandeste in jur, imbietor. Beau mai intai paharul de apa pregatit pe consola, sorb o gura de cafea. Kumi imi aduce echipamentul de sport si asteapta in tacere. Cobor in camera de activitati si ma gandesc o clipa ce sa aleg … ceva nu foarte greu dar totusi inviorator.

-Bicicleta, padure de brazi!

In timp ce imi aleg incaltamintea, bicicleta se iveste din podea. Ma asez, dau semnalul si raman inca o data uimit de acuratetea simulatorului. Bate un vant racoros, ceata diminetii nu s-a ridicat inca de tot si aerul este umed. Frunzele sclipesc de picaturi de roua pe langa drumul de pamant, destul de neted, acoperit de ace de pin. Pasarelele ciripesc si simt miros reavan, de pamant, de muschi si ciuperci, de rasina.

Cararea serpuieste printre brazi, trece printr-o poiana cu pârâu unde se adapa in liniste doua caprioare, mai departe drumul urca usor, atat cat sa depun un pic mai mult efort si ajunge pe culmea dealului, dezvaluind un o vale ampla si creste montane invaluite in ceata, in departare, apoi reintra in padure, in coborare usoara. Pedalez si rememorez programul zilei…

-Kumi, vezi cu Uma sa pregateasca biroul pentru sedinta, la ora 9.30, gasesti fisierul in mailul de ieri, de la centru. Transmite-i mesaj lui Cami ca luam pranzul la ora 13, daca poate. Daca accepta vezi ce ar prefera sa manance si pregateste te rog diningul pentru doi. Astept o livrare azi, sa ma anunti cand ajunge drona.

Ma dau jos gâfaind, mai arunc o privire padurii care se estompeaza incet … n-ai fi zis ca am pedalat intr-o camera de 6m². Intru la dus si pornesc atomizorul reglat la 35 de grade. Apa se imprastie in milioane de stropi minusculi si senzatia este minunata, nici n-ai zice ca foloseste cu 70% mai putina apa decat vechile dusuri*. In plus toata apa ce se scurge este colectata si reciclata, poate o parte va fi folosita in sera (folosim sampon si gel de dus speciale, biodegradabile) iar alta la climatizare. 

La 13 ani am citit Dune. Si de atunci am citit foarte multe 
carti de science-fiction. Desigur, nu-mi imaginam atunci ca 
viata noastra va ajunge sa semene atat de repede cu ceea ce 
citeam. De pilda casa noastra este un fel de distilcort, unul 
foarte spatios si confortabil dar self-sufficient, este nZEB**. 

Ies din dus, trec pe sub suflanta cu aer cald si privesc tunelul de lumina*** din tavan, straluceste, deci soarele este deja mai sus. In timpul zilei Uma nu foloseste lumina electrica ci amplifica si converteste lumina exterioara. 

-Buna dimineata Uma!

-Buna, C., spune ea cu o voce vesela, aproape cantatoare. Micul dejun te asteapta!

Apoi am citit Asimov, cartile cu roboti ... legile roboticii, 
lumi indepartate, roboti cu puteri nebanuite. Da, avem si 
roboti, avem 7: doi roboti de curatenie, robotul de bucatarie, 
robotul parintilor, un fel de valet bun la toate, robotii 
nostri, asistentii personali si desigur, Uma, sufletul casei.

Merg in bucatarie si cafeaua ma asteapta aburind. Robotii Tic-Tac au pregatit masa, toate sunt potrivit de calde, potrivit de sarate si in mod sigur portia respecta numarul de calorii si graficul dietei compusa impreuna cu aplicatia medicala care ne urmareste starea de sanatate. Pe roboti ii cheama Tic–Tac pentru ca mama spune ca merg „ca ceasul”, adica sunt foarte exacti iar in cursul activitatii lor zumzaie si ticaie precum un mecanism vechi de ceas.

– Stiri!

Incep sa mananc cu pofta in timp ce derulez stirile pe proiectia de pe perete, adaptata in asa fel incat sa-mi urmareasca miscarea ochilor. Diverse stiri politice, inaugurarea unui nou adapost selenar, inventia unui nou tip de copac artificial, de zeci de ori mai eficient decat cei de pana acum. Avem si noi un Artree pe acoperis, chiar langa turnul dronei, e menit sa purifice aerul din casa, sa colecteze particulele poluante si carbonul, pe care le triaza si le converteste in tablete ce sunt colectate si folosite in diverse scopuri. Casa noastra nu e foarte mare asa ca o mare parte din timp Artree colecteaza monoxid, dioxid de carbon si alte gaze de sera direct din atmosfera, contribuind asa, cat se poate, la reducerea poluarii.

Mai tarziu am citit seria Pandora, a lui Frank Herbert, 
despre planeta neprietenoasa unde viata era o continua 
provocare. De cand eram mic se vorbea de incalzirea 
globala, multa lume era de acord, unii ziceau ca e doar 
o exagerare de presa sau a unor grupuri interesate, 
altii spuneau ca dimpotriva, va urma o glaciatiune. 
Inca de atunci incepusera verile fierbinti, furtunile 
neasteptate, iernile cu vreme instabila, si seceta.

Cand parintii mei au inceput sa construiasca aceasta casa nu au folosit doar un proiect de casa, au creat si au construit o casa activa,  un refugiu pentru un viitor incert. Avem pompa de caldura, propria noastra sursa de apa de mare adancime, instalatie pentru decantare si curatire a apei gri din gospodarie, peretii sunt din beton semitransparent cu latenta termica, panouri de sticla fotovoltaica inlocuiesc clasicele ferestre. In plus avem propria noastra sera hidroponica, doua eoliene si centrul de redistributie, conversie si stocare a energiei electrice, si desigur sistemul automat de climatizare si purificare a aerului.

Tic-Tac s-au activat de indata ce am terminat de mancat, unul aduna vasele, celalat imi toarna suc proaspat de portocale. Verific rapid proviziile sa vad daca mai trebuie sa facem comanda de aprovizionare … se pare ca mama s-a ocupat deja de asta.

Merg sa ma schimb, Kumi a pregatit deja hainele – clasicul costum cu camasa alba si cravata nu s-a demodat – ma imbrac rapid si trec in birou sa ma pregatesc de sedinta. Sunt din nou uimit de capacitatea Umei de a adapta totul atat de rapid. E drept ca avem pereti modulari in toata casa, si mobila este multifunctionala. Acum am o tablie de birou din lemn de mahon si un scaun de sedinta comod, iar in spate o fereastra virtuala care deocamdata arata un cer albastru, neutru. Uma a folosit instructiunile din fisierul primit de la centru pentru a pregati o portiune din sala de sedinte, si la fel fac toti ceilalti participanti de la distanta.

Mai am cateva minute, imi citesc mailurile, verific documentatia, discut rapid cu un coleg din Frankfurt. Semnalul sonor anunta conectarea salii din Hong Kong si urmeaza cateva momente de ajustare de lumina si VR. In stanga, in dreapta si in fata mea masa se lungeste, se lateste si devine o masa ovala de consiliu, aflata intr-un birou mobilat cu gust dar destul de auster iar in spate apele verzi ale portului sclipesc in lumina unor raze de  culoarea mierii care se strecoara printre nori de furtuna.

Raman in picioare pentru salut si dupa un nou semnal sonor sesiunea incepe. In imposibilitatea de a ne saluta prin clasica strangere de mana, incepem ritualul de inceput al sedintelor la distanta, un tete-a-tete de cateva secunde cu fiecare participant, pe rand: o inclinare a capului, un zambet, o formula de salut. Ne asezam si iluzia ca stam la masa impreuna, intr-un birou situat la un etaj superior dintr-un zgarie nori din Hong Kong este coplesitoare, si desi suntem deja obisnuiti nu ne putem abtine sa nu privim in stanga si dreapta, itind fiecare capul un pic spre centrul mesei. Sedinta incepe.

---

Sedinta s-a terminat la timp, Kumi apare indata si-mi spune ca a pregatit pranzul. Marchez „pauza de pranz”,  inchid tabcom-ul si ies din biroul minuscul, de 4m². Dupa doi pasi pe coridor deschid usa si intru in locul amenajat pentru dining … un colt de restaurant, masa rotunda cu fata de masa in carouri si deasupra traverse de un alb imaculat, un aranjament floral cu orhidee proaspete si o fereastra imensa prin care vad superba Sagrada Familia, faimoasa catedrala ce a fost terminata de curand, in ciuda marilor dificultati tehnice.

Un zgomot difuz de conversatii in spaniola, clinchet de pahare si tacâmuri completeaza decorul. Cami se materializeaza brusc, dintr-un fuior colorat, poarta o rochie verde care se asorteaza cu ochii ei iar parul saten i se revarsa unduios pe umeri. Simt imediat parfumul ei preferat, cu note de Ylang-Ylang si portocala. Imi zambeste, ma saluta, si incepe sa sporovaie vesela, iar eu ma asez simtind acea strângere de inima atat de obisnuita, este atat de aproape dar nu pot sa o ating …

---

Dupa amiaza trece repede, rapoarte, discutii, alte rapoarte, alte discutii…la ora 6 inchid tot si merg sa ma schimb. Pun ceva comod pe mine si cobor in camera de activitati pentru un scurt meci de ping-pong in compania lui Kumi, ma ajuta sa mai scap de stress. 

Este vineri asa ca la ora 8 ma indrept spre bar, pentru o intalnire, tot virtuala, cu cativa prieteni. Discutam, radem, rontaim si bem cate ceva, fiecare in coltul lui de casa, privind decorul animat de bar din jurul nostru.

Dupa ce ne luam ramas bun ma indrept spre dormitorul meu iar Kumi imi transmite ca drona a livrat pachetul in urma cu cateva minute. Ma duc deci spre platforma de colectare (turnul dronei contine un sistem de ghidare si stabilizare pentru dronele de livrare, precum si o platforma mobila pentru colectare) si iau pachetul, nerabdator sa-l desfac.

Ajuns in dormitor despachetez cu grija si admir costumul si masca ultraperformanta, sunt foarte scumpe dar merita toti banii. 

-Uma, cum e afara?

-54° si indici de poluare la 384%.

Maine nu trebuie sa ma trezesc devreme asa ca setez alarma pentru ora 3 dimineata.

-Sa ai grija, imi spune Uma, evident ca si-a dat seama ca mi-am propus sa ies.

-O sa am, spun, multumesc Uma pentru tot ce faci pentru noi!

Inainte de a adormi mai calculez o data … n-am mai iesit din casa de 117 zile.

---

---

* sistem de dus cu atomizare a apei, generand foarte multe picaturi de dimensiuni foarte mici, astfel se mareste suprafata lor si suprafata atinsa de apa scazand in acelasi timp consumul. Este inventat de Nebia, in curs de patentare.

**nearly Zero Energy Building : imobile care se conformeaza unor standarde foarte exigente in ceea ce priveste consumul de energie si sursa acesteia.

***Tunelul de lumina este o solutie de folosire a luminii naturale, captata la nivelul acoperisului, pentru incaperi ce nu au pereti exteriori sau sunt luminate insuficient. Velux propune diverse variante.

---

---

Poveste imaginata pentru Spring SuperBlog 2019
"Casa viitorului se proiectează acum" 
Pentru toate articolele SuperBlog click aici

Sursa foto ilustrare articol: Pixabay, Royalty free