Pizzeria neobisnuita si provocarea pentru bloggeri

In prima provocare Dodo am vazut deja ce legaturi are pizza cu matematica, si inca nu am terminat!  Ce este patrat cand il primesti, rotund cand il vezi si triunghi cand il mananci? Ati ghicit, nu? E pizza!

Dodo Pizza este pizzeria neobisnuita, un business „cyborg”, o combinatie intre pizza si informatica. Inima acestui business este Dodo IS, un sistem de aplicatii cloud-based pentru colectarea, procesarea si analiza datelor in timp real. Iar abordarea inovatoare nu se opreste aici, ei isi creeaza propriile provocari:

• poti vedea procesul de preparare a pizzei in oricare dintre locatii;
• poti urmari online prepararea pizzei ce-ti va fi livrata;
• pariul Dodo este livrarea in 45 de minute sau o pizza gratis!

Si ce mi-a placut foarte mult, Dodo se gandeste la copii:

• organizeaza in fiecare saptamana ateliere de pizza pentru cei mici;
• un animator asteapta copiii in fiecare dimineata de duminica cu distractie la fel de proaspata ca pizza;
• este cadrul perfect pentru petrecerile pentru copii, pus la dispozitia petrecaretilor in mod gratuit!

Toate aceste informatii si mult mai multe le puteti gasi pe noul blog Dodo Pizza. Iar acest blog neobisnuit a lansat o noua provocare pentru bloggeri, intitulata „Pariu cu mine insumi”. Adica sa scriem despre propria provocare neobisnuita pe care am depasit-o sau ne propunem sa o depasim.

Si uite cum ne invartim in cerc, caci de la blog am pornit si tot la blog ajungem … Fedor Ovchinnikov a inceput afacerea Dodo pizza in 2011 cu o mare idee, un singur restaurant si un blog! Era o schimbare  majora fata de ceea ce facea inainte dar perseverenta, asumarea, unicitatea ideii au avut succes. Au urmat mai multe provocari, dezvoltarea unui sistem inovativ, o campanie de crowdfunding si o extindere uimitor de rapida!

Provocarea mea de azi e blogul!

La un moment dat pentru o mama cu doi copii programul 9-to-5 devine prea mult iar timpul isi schimba semnificatia. Iti dai seama deodata ca ai petrecut ultimii ani din viata facand mereu lucruri pentru altcineva si aproape niciodata pentru tine. Si incerci sa faci schimbari dar schimbarile mici nu ajuta, asa ca devii work-at-home-mom dar nici asta nu rezolva totul. Viata aceasta in care indeplinesti sarcini ca un robotel amorteste ceea ce este cel mai important intr-o fiinta umana: creativitatea! Parca ai vrea sa faci mai mult, sa exprimi ceea ce simti, sa interactionezi la un alt nivel, si asa apare ideea cu blogul.

De fapt ideea era mai veche, cochetam cu ea de vreo 5 ani, si nici nu era o idee de blog. Era o idee de site de calatorii, un fel de platforma pentru vacante „pe masura”, o croitorie de calatorii. O idee frumoasa si complexa, imposibil de realizat din lipsa de timp, de bani si poate din lipsa de incredere. Ideea a ramas in sertar, timpul a trecut, frustrarile au crescut dar intr-un final prima schimbare s-a produs.

Scriu aceste randuri in timp ce la Paris arde Notre Dame, o catedrala de o uimitoare frumusete, pe care o credeam imuabila. Traim intr-o lume in care schimbarile se petrec intr-un ritm foarte alert si nimic nu este sigur. Nu poti astepta sa ai tot ce-ti trebuie, sa fie totul perfect, sa inveti tot ceea ce trebuie sa inveti. Lucrurile nu sunt niciodata perfecte, timpul nu asteapta pe nimeni, ieri este departe, maine a venit deja. Daca vrei sa urnesti ceva din loc trebuie sa o faci azi, acum, in aceasta secunda, fara ezitari, fara indoieli.

Si uite asa nu am inceput uimitorul meu site de travel haute-couture ci un blog de familie, un fel de pizza:

• am ales nisa pe care o cunosc, si anume familiile cu copii  (blat subtire, pufos sau crocant?) ✓
• am ales pasiunile familiei noastre, calatoriile, cartile, filmele (suc de rosii, mozarella, busuioc) ✓
• am adaugat ingrediente surpriza ca Superblog si vor urma si altele ✓

Provocarea mea de maine

Pentru o persoana relativ discreta, reluctanta in a dezvalui detalii despre sine, fiecare articol de pe blog este o provocare. Primele articole scrise au fost recomandari impersonale, colectii, liste, topuri, orice nu implica direct o experienta proprie. Apoi am dat peste Superblog si experienta imersiva pe care o implica si am realizat ca nu poti scrie cu adevarat fara a lasa acolo si o parte din tine. A fost o noua provocare care a adus cu sine, in mod surprinzator, un soi de relaxare, de descatusare.

Am inceput sa-i cunosc pe cei din spatele cuvintelor, si am descoperit ceea ce cautam cu adevarat: o comunitate, aproape o familie. Si asa a venit si determinarea de a ramane in cursa, printre colegii de provocare, de a merge pana la final. Cel mai mare castig al meu este ca am realizat ca este posibil, ca aceasta idee, ezitanta la inceput, poate functiona. Asa ca acum am curaj sa revin si la prima mea dragoste, la adevaratul site de calatorii pe care mi-l doream. Iata provocarea mea de maine;

• sa construiesc o comunitate Mari Si Mici, cu continut de calitate;
• sa proiectez in paralel site-ul, potrivit ideii initiale;
• sa obtin finantare (folosind diversele mijloace disponibile in acest moment);
• sa pun ideea in practica, fie singura fie in parteneriat cu persoane/entitati interesate.

Termenul propus de provocarea neobisnuita Dodo Pizza este anul 2020. Ce parere aveti, croim vacantele din 2021 impreuna?

Post-scriptum Daca v-a bantuit ca pe mine intrebarea „De ce Dodo” iata raspunsul (si-mi place tare mult pentru ca este vorba despre una din cartile noastre preferate si despre copii).

1. Criteriile lui Fedor Ovchinnikov:

• un cuvat scurt, simplu, usor de retinut si o imagine expresiva;
• fara asociatii sau analogii cu originea italiana din cauza redundantei in piata;
• fara platitudini gen „Pizza House” etc.;
• disponibilitatea unui domeniu .com si .ru;
• absenta unor nume apropiate pe piata, in Rusia si Occident.

2. Alegerea numelui Dodo a fost accentuata si de faptul ca era o pasare simpatica, increzatoare ca un copil, de care te puteai apropia cu usurinta (de altfel acesta este motivul extinctiei speciei in Mauritius).

3. Dar cel mai important, Dodo este un personaj in „Alice in Tara Minunilor” care atunci cand Alice este trista ii propune un joc ciudat, „Alergatul in cerc”. Jocul incepe cu trasarea unui cerc pe pamant si apoi, fara comanda, concurentii incep sa alerge in directii aleatoare. Competitia dureaza jumatate de ora, iar la sfarsit, in functie de rezultat, toata lumea castiga.

Ceea ce va doresc si voua!

Sursa: sila-uma.ru/2011/03/30/kak-ya-pridumal-imya/

Ultimul articol scris pentru Spring SuperBlog 2019.
Pentru toate articolele SuperBlog click aici.

Foto: dodopizza.ro 
Foto titlu Pixabay RF si foto final din arhiva personala.