Minunea, sau cum sa speri la normalitate

O „Minune” surprinzatoare

Am avut ocazia de curand sa vad Minunea (Wonder), un film pe care, sincer vorbind, nu-mi propusesem sa-l vad, sau mai degraba chiar imi propusesem sa nu-l vad. De ce? Stiam ca va fi un film sensibil dar ma temeam un pic ca va fi patetic, sau crud, sau greu de suportat. Stiam in mare povestea, chiar daca nici cartea nu am avut curajul s-o citesc, stiam ca este vorba de un baietel cu diformitati faciale si efectiv mi se strângea inima la gandul ca va trebui sa fiu martora la povestea lui, pe care o intuiam, desigur, trista.

Dar intamplator, intr-o noapte cu insomnie, am dat peste inceputul acestui film pe HBO si efectiv nu am putut sa ma desprind de el. Am descoperit un film sensibil dar deloc patetic sau trist, cu actori care joaca impecabil (Julia Roberts, Owen Wilson dar si micul Jacob Tremblay care-l intrepreteaza pe protagonistul povestii, Auggie) si cu o poveste care evolueaza interesant, cu momente de tensiune dar si momente destinse, vesele.

wonder.jpg

In final am ramas cu un sentiment cu adevarat placut, de apreciere, departe de strangerea de inima de care ma temeam. Si da, recomand acest film tuturor parintilor si copiilor peste 9-10 ani (cu o mica pregatire in prealabil). Este un film pentru parinti si copii minunati, normali, speciali, fantastici, cuminti, obraznici, indrazneti sau sensibili. Poate ca va stoarce cateva lacrimi dar sunt mari sanse sa fie lacrimi de bucurie.

O poveste pentru fiecare dintre noi

Filmul este bazat pe best-seller-ul New York Times cu acelasi nume, Wonder, semnat R.J. Palacio (numele autorului este de fapt Raquel Jaramillo) care a scris aceasta carte inspirat de o intamplare reala, cand fiul sau s-a speriat si a inceput sa planga vazand o fetita cu o diformitate faciala severa. Un alt rol in dezvoltarea povestii l-a avut melodia  Wonder, de Natalia Merchant, inspirata de aceeasi tema, aceasta dand si titlul cartii si apoi al filmului (melodie inclusa in soundtrack).

Cartea este scrisa din perspectiva mai multor personaje, August, mama lui, sora Olivia, prietenul sau Jack Will sau prietena sororii sale, Miranda. Filmul pastreaza oarecum aceasta separare a punctelor de vedere, fiind impartit in „capitole” care pun accentul mai mult pe experientele unei anume persoane.

Nu stiu daca aceasta a fost intentia autorului cartii sau cea care sta in spatele filmului dar privita in acest fel povestea devine mai usor de integrat in experientele proprii, in perspectiva privitorului si te face sa-ti pui intrebari esentiale. Ce-as face daca …? Ce-as face in locul mamei? Cum este sa fii sora sau fratele lui Auggie? Cum s-ar comporta copilul meu, ar fi prieten cu Auggie sau nu? Astfel filmul devine o poveste pentru fiecare din noi, mai ales ca, pe langa linia sa principala, abordeaza si alte subiecte cu adevarat importante: relatia dintre frati, bullying-ul, experienta scolii, parentingul.

Despre provocari si depasirea lor

Auggie Pullman este un baietel cu o diformitate faciala cauzata de sindromul Treacher Collins, care a fost instruit acasa, de mama lui (homeschooling) pana in clasa a V-a. Dar acum parintii sai considera ca este pregatit pentru a merge la scoala alaturi de ceilalti copii, motivati de dorinta ca Auggie sa reuseasca sa se integreze si sa nu ramana izolat. Astfel il inscriu la Scoala privata Beecher Prep iar directorul, in dorinta de a-l ajuta pe Auggie sa se integreze, aranjeaza ca trei dintre viitorii lui colegi sa-i prezinte scoala: Jack Will, Julian Albans si Charlotte Cody. In prima zi de scoala Auggie trebuie sa infrunte privirile si rautatile colegilor dar este determinat sa reziste si in timp reuseste sa se imprieteneasca cu Jack.

auggie si jack

Nu voi continua povestea cu spoilere, chiar cred ca acest film trebuie vazut, nu povestit. Voi aborda insa doua subiecte paralele.

Scoala si normalitatea

In primul rand toti profesorii lui Auggie procedeaza ca la carte, sunt tineri, interesanti, blanzi, motivati, iau deciziile corecte. Sunt pedagogi excelenti, cunoscatori ai psihologiei copiilor, lectiile lor sunt inspirate si atragatoare. Si iata ca nu pot sa nu ma intreb ce s-ar fi intamplat daca acei profesori nu erau asa.

Daca acest copil ar fi fost intregat intr-o scoala „normala” de la noi din tara. Ar fi avut parte de aceeasi abordare blanda, empatica, sau macar de o atitudine normala si nediscriminatoare? Acesta este un alt motiv pentru care ar trebui ca toata lumea sa vada acest film, pentru ca aceasta este normalitatea, fiecare copil ar trebui sa aiba sansa de a fi tratat in acest fel.

scoala

Fiecare copil are nevoi speciale

Ceilalti copii din film au fiecare o poveste proprie, chiar daca nu la fel de bine conturata. Si fiecare are nevoile lui speciale (chiar daca expresia este folosita in general in alt sens), de a fi iubit, de a fi vazut, de a fi inteles.

Olivia, sora mai mare este o fata model, inteligenta, populara, care il ajuta mereu pe Auggie dar care are in adancul sufletului senzatia ca este lasata pe planul doi, mai ales dupa moartea bunicii, cea care ii dedica intreaga atentie. Totusi nu ezita sa-l puna pe Auggie pe primul plan si ea este cea care face diferenta in cateva situatii dificile. Iar explicatia simpla pentru motivatia ei va va impresiona pana la lacrimi.

olivia.jpg

Jack Will este un baiat dintr-o familie saraca, a fost inscris in scoala privata datorita unei burse. Dar a fost crescut intr-un mod echilibrat, este un baiat cu inima buna (chiar daca mai face si greseli din dorinta de a ramane popular) si este primul care il accepta pe Auggie si descopera ca este de fapt un baiat inteligent, vesel, un prieten minunat.

Julian este baiatul bogat si popular, care are senzatia ca i se cuvine totul si vrea sa fie mereu in centrul atentiei. In film se va vedea ca lipsa lui de empatie vine din educatia pe care a primit-o iar Julian va demonstra ca poate fi mai bun decat parintii sai.

Miranda este prietena Oliviei care dispare din peisaj la inceputul noului an, pentru ca si-a facut alte prietene printre fetele populare. Dar in spatele atitudinii ei relaxate se afla drama unui divort si a unei mame depresive, prea putin prezenta in viata ei.

colegi

Ideea este ca fiecare copil este o fiinta sensibila si drumul lui in viata va fi influentat de experientele sale de zi cu zi, de situatiile in care se afla, de alegerile pe care trebuie sa le faca. Fiecare copil este special si fiecare copil este o minune in sine, fiecare trebuie ascultat, inteles si mai ales trebuie iubit.

Impresia de final este ca familia Pullman este o familie minunata, o familie fericita. Iar Auggie isi demonstreaza adevaratul potential, care nu tine de performantele sale scolare, ci de capacitatea de a provoca in cei din jurul lui o schimbare in bine.

Wonder-Famile

Sursa foto: Lionsgate Production

Trailer

 

7 gânduri despre “Minunea, sau cum sa speri la normalitate

  1. Am văzut fugitiv câteva scene din film, dar nu m-a prins. Probabil pentru că mă uit la TV doar când doarme copilul.
    Cât despre ce ar fi dacă ar fi trebuit să meargă la o școală din Romania… pot să mă gândesc doar că ar fi fost marginalizat, că la o eventuală inspecție ar fi fost ascuns în vreo clasă vecină, vezi cazul fetiței cu autism, ascunsă de educatori.
    Personal, mă gândesc cu groază că în acest sistem de învățământ depășit trebuie să meargă la școală copii mei. Sper să găsesc o alternativă până la momentul respectiv.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s