Noul film Aladdin „live-action”

Premiera filmului Aladdin a fost una din cele mai asteptate din primavara aceasta, ma refer la filmele pentru copii, desigur. Am vazut trailerul de cateva ori, in calupul de reclame dinaintea unui fime (deci pe ecran mare) si ma asteptam la un film plin de culoare, ritm si muzica, cu decoruri si costume spectaculoase. In plus cine n-ar dori sa-l vada pe Will Smith din nou, chiar daca este fara picioare, albastru si supradimensionat (din fericire nu chiar tot filmul).

Filmul este o adaptare animatiei cu acelasi nume realizata in 1992 (bazata la randul ei pe povestile din „O mie si una de nopti”), dupa un nou scenariu semnat John August si Guy Rittchie, acesta din urma semnand si regia filmului. Guy Ritchie a mai regizat alte filme spectaculoase pe care probabil le-ati vazut, printre ultimele sale realizari aflandu-se King Arthur: Legenda Sabiei (2017) si Sherlock Holmes: Jocul Umbrelor (2011).

Filmul a fost foarte bine primit de audienta, desi criticile realizate de profesionisti au fost mai temperate, majoritatea apreciind performantele lui Will Smith si decorul dar fiind mai pretentioase cu alegerile regizorale. Mai trebuie mentionant ca in film joaca si Mena Massoud (Aladdin), Naomi Scott (Jasmine) dar si Marzan Kenzari, Navid Negahban, Nasim Pedrad si Billy Mangnunssen.

Filmarile au avut loc partial in Anglia si partial in desertul Wadi Rum din Iordania iar decorurile au fost proiectate de Gemma Jackson, designerul care a realizat decorurile din Games of Thrones. Muzica a fost compusa de Alan Merken, cel care a compus si muzica din filmul animat, au fost introduse si piese semnate Howard Ashman si Tim Rice din filmul original dar si o noua melodie semnata Pasek & Paul.

Ce este grozav la Aladdin 2019

Povestea lui Aladdin o stiti cu totii, asa ca n-o sa o reiau aici, filmul nu se indeparteaza mult de la varianta originala. In schimb o sa povestesc un pic despre ce ne-a placut foarte mult si ce a fost mai putin impresionant in film.

Will Smith si personajul sau, Duhul

Will Smith face un rol fantastic iar personajul sau este un duh neconformist, complex si plin de umor. Efectele vizuale sunt impecabile si apar si cateva momente cu adevarat grandioase, care vor fi in mod sigur atat pe placul copiilor cat si al parintilor. In varianta in engleza apar si cateva jocuri de cuvinte, cum ar fi „Make me a prince” care poate fi tradus si prin „Fa-ma print” si prin „Fa-mi un print”, ambiguitate speculata in film dar care are din pacate se pierde prin traducere.

Decorurile si costumele*

Decorurile sunt cu adevarat impresionante in acest film, exact asa cum te-ai astepta pentru o lume magica din repertoriul Disney. Atat Orasul Agrabah cat si piata, palatul sau pestera comorilor sunt create cu multa fantezie si o maxima atentie pentru detalii. Cateva imagini de ansamblu sau filmate de sus (de exemplu in timpul zborului cu covorul fermecat) sunt „breathtaking” sau mai pe romaneste, iti taie respiratia. Din pacate actiunea in ritm alert (ceea ce este, de altfel, un lucru foarte bun pentru film) nu permite aprecierea acestor decoruri prea mult timp.

Costumele sunt la randul lor impresionante, prin culoare si croiala, unele scene beneficiind din plin de aceasta incredibila varietate, costumele figuratiei constituindu-se ele insele intr-un element de decor fabulos. Am pus totusi un mic asterix la costume, pentru ca, din punctul meu de vedere, nu sunt chiar consecvente cu ‘realitatea istorica’ a acestei lumi imaginare din Orientul Mijlociu.

Scenele de actiune

Filmul are un ritm destul de alert iar cateva dintre scenele de actiune sunt impresionante, atat prin regie cat si prin felul in care au fost filmate. As mentiona aici fuga prin piata din Agrabah, prabusirea pesterii comorilor, zborul covorului fermecat sau aparitia ‘printului’ Aladdin la palat,  o mise-en-scene cu adevarat grandioasa.

Fie ca alergam impreuna cu Aladdin si Jasmine pe stradutele inguste si intortocheate din piata, ca il urmarim pe Aladdin incercat sa scape din pestera comorilor inundata de lava, ca zburam pe deasupra golfului sau ca urmarim neobisnuita parada, toate aceste scene sunt convingatoare, captivante, vii.

Ce nu este grozav la Aladdin 2019

Muzica

Aceasta parere este subiectiva, nu pot spune ca m-a impresionat prea tare muzica din acest film. Cand am intrebat copiii ce parere au despre noul Aladdin, dupa lucrurile care le-au placut au adaugat si remarca „prea multa muzica”. Dar filmul este un film muzical si este normal sa fie multa muzica, doar ca unele momente muzicale ii afecteaza ritmul si, din pacate, nu este vorba de piese muzicale memorabile. Muzica din Aladdin nu se poate compara cu Frozen, de exemplu, sau cu muzica din Frumoasa si Bestia, sau cu cea din Lion King, cu al sau „Circle of Life”.

Poate ca fetitele ar aprecia mai mult scenele muzicale din film, pentru baieti (cel putin unii dintre ei) acestea par un pic plictisitoare. Si daca tot am facut aceasta remarca, filmul in general este mai degraba pe placul fetitelor care vor aprecia povestea si costumele, poate se vor identifica cu printesa Jasmin. Aladdin este un personaj cu care te poti identifica mai greu, desi baietii au apreciat umorul, scenele de actiune si transpunerea in imagini a povestii.

Costumele*

Stiu, am pus costumele si la pozitiv, si la negativ, este ciudat. Costumele din acest film sunt uimitoare, colorate, cu croieli geometrice, detalii incredibile iar imaginile de ansamblu sunt efectiv stralucitoare. Dar…

Aceste costume nu sunt neaparat potrivite cu lumea in care are loc actiunea. Apar elemente inspirate din costumele de cabaret sau din cele indiene care par un pic nelalocul lor, una din scenele de dans aduce imagini mai degraba specifice Bollywood. Oare de ce s-au facut aceste alegeri in film? Audienta putea fi impresionata si prin costume un pic mai adecvate povestii. Totusi ar putea exista o explicatie…

Aladdin 2019 : concluzii

Filmul incepe cu o familie aflata intr-o corabie, pe mare, parintii si cei doi copii fiind uimiti de o alta corabie, mult mai mare si mai frumoasa. La rugamintile celor mici tatal (care este tot Will Smith) incepe sa spuna o poveste, ati ghicit, este povestea lui Aladdin.

Ei bine, aceasta ar putea fi explicatia pentru inconcordantele istorice, filmul nu este o poveste, este o poveste povestita. Cand povestim si repovestim o poveste putem adauga detalii dupa placul inimiii, putem inflori oricat, putem aduce elefanti si dansatoare indiene, putem croi rochiile dupa placul fetitelor nu dupa cerintele sociale din Orientul mijlociu.

Corabia in care se afla copiii este o corabie veche, dar ar putea fi o barca cu motor in care o familie din zilele noastre merge la pescuit. Este un tata care povesteste o poveste, adaugand imagini si detalii din imaginatia lui.

Asa ca Aladdin isi atinge in totalitate scopul, este entertainment in stare pura. Nu aduce multe lucruri noi fata de animatie dar este spectaculos vizual, actorii isi indeplinesc rolurile foarte bine, muzica insoteste actiunea si overall este perfect pentru o seara de distractie in familie.

Va invitam deci sa vizionati acest film (potrivit de la 7-8 ani) si va asteptam parerile aici.

Sursa foto: Disney Movies

Trailer