Povestea noastra

Cum pui iubirea pe hartie, ma-ntrebi, copile zambitor?
Poti incerca c-o poezie sau cu creioane colorate,
C-un scris frumos, caligrafie, si gandurile tale toate,
Sau simplu, c-o fotografie ce sta ca pavaza la dor.

Cand mergem in vizita la bunica navalim in casa ca o ceata de barbari, cu bagaje, chiuituri, intrebari, sete, foame, mers la baie sau mai stiu eu ce. Bunica ne intampina in usa, nu foarte sigura pe picioare, nu stiu daca de batranete sau de emotie, si ne priveste alaiul cu ochii umezi, nestiind pe care sa-l prinda mai intai sa-l sarute. Copiii sunt veseli si zgomotosi dar ea e toata doar o zbatere, de maini, de pleoape, de inima.

Cand ne mai linistim putin, dupa dezechipare, baut apa, parcat genti, despachetat ce e de despachetat, bunica nu face decat sa se uite la copii, de la unul la altul, parca incercand sa-si intipareasca in minte chipul lor, cu fiecare noua trasatura adusa de cele cateva luni care au trecut. Ma induioseaza, cu privirea ei aburita de lacrimi, cu zambetul care nu se mai dezlipeste de pe fata, parca e o masca din aceea de teatru, pe jumatate vesela, pe jumatate trista.

Clipele trec apoi, intr-un iures, orice familie cu copii stie ca timpul se strecoara parca printre degete si vineri se face duminica, luni se face joi, dupa Craciun vine parca imediat 8 martie, apoi Pastele… Calendarul bunicii e insemnat de sarbatori, si pe acelasi loc cu ele, datele cand venim in vizita. Si spirala timpului curge din data insemnata in data insemnata, cu lungi hiatusuri in care ne auzim la telefon si simt printre vorbe si oftatul, chiar daca nu-l aud.

Bunica nu se-mpaca cu noua tehnologie si telefoanele smart i se par niste prostii. „Ia de aici traznaia aia, ca nu ma descurc cu ea” mi-a zis ultima data, cand incercasem sa-i ofer unul din telefoanele noastre „expirate”. I-am aratat poze pe ecranul sclipitor si colorat si s-a induplecat sa le priveasca, pe sub ochelari, zambind la mutrele nostime ale celor mici. Dar nu a vrut telefonul, neincrederea a fost mai mare decat dorinta de a poseda un asemenea obiect nazdravan. „Pe vremea mea nu erau prostii din astea si uite ca am trait si fara ele, bine mersi. Voi va stricati ochii cu ele, numa’ cu telefonul in mâna umblati, nici la masa nu stati sa va priasca mancarea ca lumea”. Si uite-asa a esuat dorinta mea de a face videocall-uri cu bunica, de a-i trimite poze si de a folosi mesageria instantanee,

La bunica in dormitor, pe mica noptiera din dreapta patului, intr-o rama cu margini argintii tocite pe alocuri, e baiatul meu cel mic, cu bucle blonde si zambet stirb. Alaturi e o alta rama, cu marginea brodata in goblen, de unde baiatul cel mare priveste foarte serios, gatit in costum si cravata pentru prima lui zi de scoala. In sufragerie, pe comoda, rame felurite, mari si mici, ii infatiseaza pe baieti, la cateva luni, la primii pasi, in vacanta la mare, la munte, cu bicicleta, ipostaze furate, ferestre in timp. Bunica le sterge de praf si le aseaza artistic pe macrameul vechi care acopera comoda, si chiar si cand isi face de lucru prin casa, o surprind facand cate o pauza de o secunda si tragand cu ochiul spre una sau alta din poze.

Bunica nu e amatoare de fashion, si-mi tot zice sa nu-i iau haine, sa-mi iau mie. Nu vrea fulare, are un batic gros pe care il poarta la gat cand e foarte rece afara. Nu vrea manusi, iar sosetele vesele pe care i le am luat de Craciun le-a dat pana la urma unei fete tinere din vecini. Nu vrea ustensile noi de bucatarie „Astea ce au?” imi raspunde sec si-si vede de lucru cu oalele vechi, smaltuite, cu florile sterse de atata frecat. Cand ii mai trimit cate un pachet ma suna sa-mi multumeasca, dar de fapt ma cearta ca am aruncat banii aiurea, ea nu are nevoie de nimic. Bunica ne vrea pe noi, dar ne are langa ea destul de rar.

Vine Craciunul. Pluteste in jur aer de sarbatori si toata lumea se gandeste la cadouri. Cadouri pentru copii, pentru prieteni, pentru colegi, pentru invatatoare, Secret Santa si alte inventii moderne. Am comandat online jocuri si jucarii, accesorii si decoratiuni, am cumparat hartie colorata de impachetat cu fulgi argintii si oameni de zapada. M-am gandit mult la cadoul bunicii, alegand, renuntand, sarcina parea imposibila.

Vom merge de sarbatori la bunica, copiii repeta deja colindele si mi-i imaginez cu obrajii imbujorati, cantand cu patima in asteptarea feliilor groase de cozonac cu crema de nuca, a bomboanelor de pom in poleiala cu care bunica le va umple palmele facute caus, strecurand in acelasi timp un pupic zgomotos pe fiecare frunte.

II vom oferi cadoul zambind, nu este mare, dar e frumos impachetat si legat cu panglica argintie. Este o carte, dar nu orice fel de carte, este o carte cu personalitate. De fapt cu mai multe personalitati. Este o carte cu noi. Printre desene frumoase, in culori pastel, fotografiile cu noi par asezate intr-o poveste. Este povestea noastra, povestea inca unui an, in cea mai frumoasa forma posibila.

Am gasit aceata oferta de carte personalizata si mi-a placut pentru ca este diferita de alte oferte de acest gen de pe piata. Nu este vorba de un album de fotografii ci de amintiri croite cu dragoste, grafica este minunata iar calitatea hartiei, a copertilor, a printului este deosebita. Pe site poti alege dintre mai multe modele diponibile, fiecare fiind gandit pentru cineva drag: carte pentru mama, carte pentru copil, carte pentru iubit sau iubita.

Am ales-o pe cea care mi-a inspirat multa dragoste si am compus usor, din fotografii si cuvinte, povestea noastra. Este un cadou personalizat, unic, special pregatit pentru bunica, sunt sigura ca va fi foarte surprinsa si bucuroasa sa-l descopere. Si ne-am luat si un angajament, sa-i oferim cate o astfel de carte in fiecare an, deja ma gandesc sa pregatesc cate una pentru fiecare an care a trecut de la nasterea copiilor. De fapt vom face mai multe carti pentru ca baietii mei vor si ei cate o carte, carti cu aventuri si nazdravanii si pozne.

Voi ce cadouri oferiti bunicilor, parintilor, copiilor? Cum puneti dragostea pe hartie? Astept in comentarii raspunsurile voatre.

Articol scris pentru Superblog 2019, proba sponsorizata de Carte cu personalitate