O zi de luni frumoasa ca o duminica, un lundimanche cum zic francezii, cu soare cald si un vânticel care se gudura printre crengi. Au inflorit caisii, ciresul inca nu, nu e convins inca de vremea calda, mai asteapta, circumspect, cu crengile pline de bumbi rotunzi si verzui. Vad doua magnolii, una de culoare cyclam, sau magenta, fuchsia, cum s-o fi numind rozul asta intens, alta de un roz pal, ca un val de mireasa romantica.

Pacat de vremea asta de primavara, eu stau cu nasul in cifre si tabele, si daca ma uit la TV iar cifre si iar tabele si grafice care urca si tot urca, oare cat de tuguiat o sa fie clopotul lui Gauss? #stamacasa sa #flattenthecurve adica sa turtim acest clopot care se tuguie din ce in ce mai tare, inca n-am ajuns sus.

Pisica vrea pe terasa, dar acolo am depozitat sticlele de apa si nu sunt inca sterse cu dezinfectant si daca pune pisica labele pe ambalaj si apoi vine sa se joace cu noi si are pe labe covid?

Cand aud covid ma gandesc la guvid, pestisorul acela mic si urât, il pescuia lumea de pe dig la Constanta si la Mangalia si-l aunca in galeti albastre de plastic, te plimbai pe faleza si gaseai mereu un pescar senin cu o galeata albastra alaturi, in care dadeau din coada resemnati cativa guvizi cu ochi bulbucati si tristi. Aud covid si ma gandezc la guvizi, cat de gustosi sunt guvizii prajiti, dati prin faina si aruncati in ulei incins si mancati fierbinti cu mujdei de usturoi, n-am mai mancat din copilarie dar mi-e pofta de un guvid prajit.

Sursa foto: pescarulamator.ro

Seara, pe la 6, 6 si ceva era „ora avioanelor”, îi ziceam asa pentru ca vedeam multe avioane brazdand cerul, lasand in urma dârele lor albe, linii paralele care se destramau incet in vânt. Numaram uneori 12 sau poate mai multe urme de avioane, pe jumatate de cer, atât cat vedeam de pe terasa, acum vad doar o urma, o singura urma brazdand cerul, toate celelalte avioane s-au oprit.

Seara se aprind ferestrele, mii de ferestre si la blocul acela, destul de departe, e o fereastra de un verde fosforescent, nu e un bec verde sau luminite verzi, nu e lumina verde de la televizor, pur si simplu toata fereastra e de un verde fosforescent si luminos. Nu disting siluete, e prea departe, dar, daca as putea vedea, sunt sigura as vedea inautru niste mici omuleti verzi.

Copiii inca râd si vorbesc in camera lor, desi e trecut de ora de culcare, îi ascult si zâmbesc dar cu o strangere de inima, glumele lor sunt glume cu #coronavirus. Nu-i nimic, e bine sa râzi, face bine la sanatate, hai sa fim cu totii sanatosi pentru ca #simaineeozi.