In aceasta perioada de izolare la domiciliu cititul poate fi una din activitatile cele mai placute ale copiilor, cu conditia sa le placa sa citeasca. Cititul este nu numai o modalitate importanta de dezvoltare a vorbirii si a vocabularului dar si o evadare din lumea cotidiana, oferind pasionatilor acea experienta imersiva, trecerea intr-o lume magica, a povestilor si a aventurilor.

Cum îi facem pe copii sa le placa sa citeasca? Iata cateva sfaturi, derivate din experienta noastra.

Contactul cu cartile din primul an de viata

Nu trebuie sa asteptam pâna la vârsta scolara sau prescolara pentru contactul cu cartile. Copiilor le face bine sa aiba carti prin preajma din primul an de viata. Parintii îi pot citi bebelusului, este o modalitate excelenta de conectare sau de linistire, daca cititul este inclus in ritualul de seara. Sunetul vocii mamei sau tatalui, modul ritmic in care se succed cuvintele, apropierea de parinti, toate formeaza un ansamblu de experiente senzoriale care ajuta la dezvoltarea abilitatilor copiilor pe termen lung.

La vârsta cand copilasul dobandeste un pic de autonomie, adica dupa 5-6 luni, poate incepe deja sa faca cunostinta cu cartile, in mod nemijlocit. Poate fi este vorba de o carte textila, inclusa sau nu in covorasul de joaca, de o carticica senzoriala din material moale sau de carticele mici, cu pagini cartonate si colturi rotunjite. Din momentul in care copilul poate sta asezat el se poate „juca” cu o carte, pentru ca, la aceasta vârsta, cartile sunt jucarii. Copiii vor intelege foarte repede cum sa dea pagina si cum sa descopere noi imagini, culori si provocari. Iar parintii vor descoperi ca o carticica poate fi unul din obiectele preferate ale copilului.

CREATOR: gd-jpeg v1.0 (using IJG JPEG v62), quality = 90

CREATOR: gd-jpeg v1.0 (using IJG JPEG v62), quality = 90

Carticica Moale Educativa cu Cifre si Animalute FisherPrice

Consumator de carte, inainte de gradinita

Pentru copiii care fac parte din categoria toddler, adica de la 1 an la 3 ani, cartile sunt obiecte cu care interactioneaza, care îi ajuta in dezvoltarea gandirii, a limbajului si a motricitatii fine. Sunt potrivite carticele nu foarte mari,  de dimensiuni adaptate vârstei copiilor, din materiale rezistente la tavaleala si frumos ilustrate în culori vii.

Copiii vor adora cartile care le ofera secvente, care îi ajuta sa invete numere, culori, animale sau obiecte. Cartile cu sunete le pot oferi minute intregi de distractie si un pic de „liniste” parintilor, chiar daca acea liniste va fi presarata cu diverse „citate” sonore.

Cartile de colorat sau cele cu markere si pagini ce pot fi sterse si redesenate sunt excelente pentru dezvoltarea abilitatilor motorii, a creativitatii si imaginatiei. Tot in aceasta categorie intra si cartile cu abtibilduri, adevarate puzzle-uri de rezolvat, care dezvolta memoria si capacitatea de concentrare a atentiei.

Carti pentru 1-3 ani, Editura Litera

Tot la aceasta vâsta cititul de seara (sau, de ce nu, in timpul zilei) capata o alta valenta, copiii incep sa inteleaga povestile. Sunt excelente povestile cu cuvinte simple si actiuni repetitive, cu personaje simpatice care le trezesc copiilor curiozitatea si interesul. Deseori copiii se pot atasa de o poveste si o pot solicita seara de seara, pâna o învata pe de rost, dar acest lucru este perfect normal, le ofera un sentiment de siguranta si de previzibilitate la vârsta la care incep sa apara anxietatea de separare sau teama de necunoscut.

Prescolarii si nevoia de carti

Copiii de gradinita au deja un limbaj destul de dezvoltat si dexteritatea necesara pentru a utiliza creioane sau carioci. Vedetele acestei perioade sunt, desigur, cartile de colorat, ele ofera o modalitate placuta de petrecere a timpului si sunt printre primele activitati care le dau copiilor ocazia de a reusi ceva palpabil, de a se mândri cu munca lor. Tot in aceasta perioada sunt potrivite cartile cu jocuri, labirinturi, abtibilduri, ferestre care pot fi manipulate sau structuri de tip pop-up.

Cei mici vor intra in contact cu cartile si la gradinita unde au materiale auxiliare si vor invata diverse activitati, inclusiv sa desluseasca primele litere si cuvinte. Copiii nu trebuie grabiti sau fortati sa faca anumite lucruri, fiecare micut poate avea preferintele lui, de aceea este bine ca parintii si educatoarele sa identifice activitatile care îi plac si sa-l încurajeze. Cartile nu trebuie sa fie obiectul unei obligatii ci un suport pentru activitati placute, distractive, un mod de a stimula curiozitatea si abilitatile native ale copiilor.

Cititul povestilor de catre parinti trebuie sa ramana in peisaj, la aceasta vârsta este cu adevarat esential pentru pofta de citit ulterioara a copiilor. Povestile trebuie sa fie relativ scurte si adaptate nivelului de intelegere, distractive si, de ce nu, chiar educative. Nu are nici un sens sa-i citesti Harap-Alb unui copil de 4 ani, actiunea, limbajul si intelesul povestii nu-i vor fi accesibile, in schimb aventurile pisicii Mog vor fi cu adevarat pasionante.

Selectie pentru prescolari

Cu ajutorul povestilor se pot invata maniere, reguli de comportament sau primele reguli de circulatie, se pot evidentia valori precum prietenia, sinceritatea sau perseverenta. Copiii sunt adevarate sugative si pot intelege ideile din context chiar daca nu dau imediat semne ca le-au inteles iar parintii trebuie sa aiba rabdare si sa dea explicatiile solicitate de copii fara sa insiste ca intelegerea sa se produca imediat. In timp parintii vor fi surprinsi de cât de mult au asimilat cei mici si de analogiile pe care le fac intre povesti si viata reala.

Marii cititori se croiesc între 6 si 9 ani

Vârsta primilor ani de scoala aduce doua transformari foarte importante pentru viitorii cititori. Pe de o parte povestile citite de parinti pot evolua substantial, se poate trece de la povesti scurte la carti intregi, cu actiune mai complicata, care vor fi citite pe capitole, cateva pagini in fiecare zi. Ideal ar fi ca povestile sa fie alese cu grija, dupa preferintele copiilor dar avand in vedere si calitatea scriiturii si a mesajelor pe care le transmit.

Pe de alta parte copiii invata alfabetul si incep sa citeasca singuri, mai intâi strict pentru scoala dar, cu un pic de ajutor, pot face tranzitia la cititul in scop recreativ. Cartile potrivite pentru aceasta etapa sunt cele cu un numar relativ redus de pagini, cu putine rânduri de text pe fiecare pagina, scris în format mai mare si foarte citet, si, bineinteles, multe ilustratii. In unele cazuri aceste carti pot fi aceleasi cu cele destinate prescolarilor, dar nu întotdeauna, unele povesti potrivite la 4 ani nu vor trezi nici un interes copiilor de 8 ani. Trebuie gasit deci echilibrul între o poveste pe placul unui copil de aceasta vârsta si un text suficient de simplu pentru a nu-l descuraja sa citeasca singur.

Cartile lui Roald Dahl, adevarate basme moderne

La aceasta vârsta putem vorbi si de „igiena cititului” care presupune o pozitie corecta (nu cocosat asupra cartii) si o distanta optima a cartii fata de ochi. Un control oftalmologic este necesar inainte de a incepe scoala pentru a va asigura ca cel mic nu are probleme de vedere care îi pot afecta capacitatea de concentrare si învatare dar si pofta de citit, probleme care, de altfel, se pot agrava mai târziu. De asemeni acum este cazul sa-i învatam pe copii sa respecte cartile, daca la 3 sau 4 ani era normal sa le mâzgaleasca sau sa îndoaie pagini acum aceste lucruri nu mai sunt permise. Copiii vor fi incurajati sa aiba grija de carti daca le amenajam propria lor biblioteca, in care îsi pot aranja cu grija trofeele, cartile citite sau cele care urmeaza sa fie citite.

Si daca, în calitate de parinti, am procedar „ca la carte” si totusi copilul nu vrea sa citeasca, ce de facut?

Povestile amuzante deschid apetitul pentru lectura

In primul rând exemplul este cea mai buna metoda. Daca cei mici sunt inconjurati de carti si parintii îsi fac timp sa citeasca macar cateva minute in fiecare zi, copiii vor ajunge la concluzia ca cititul este o actvitate „valabila” si vor fi mai tentati sa încerce.

Apoi trebuie sa ne gândim ca povestile noastre preferate nu sunt neaparat preferatele lor. Scoala îi solicita pe copii si poate nu vor dori sa se implice într-o activitate care pare „obligatorie” si nu e, din puctul lor de vedere, prea distractiva. Ei vor fi in schimb atrasi de povesti usoare si amuzante, care îi fac sa râda si pe care vor vrea sa la împartaseasca cu prietenii de vârsta lor.

Selectie de carti amuzante 7-9 ani

Nu trebuie ocolite nici cartile in versuri, exista multe carti amuzante, pe placul copiilor iar versurile pot fi mai atractive decât textul în proza prin faptul ca rândurile sunt mai scurte, progresul cititorului in pagina este rapid iar rimele fac toata experienta mai placuta.

Cartile cu Apolodor, de Gellu Naum

Benzile desenate, o solutie alternativa

Atunci cand nimic nu trezeste pofta de citit a copiilor arma secreta sunt benzile desenate. Cu atatea desene fabuloase pe pagina, cu atata actiune si umor, cine îsi mai da seama ca citeste, de fapt? Benzile desenate sunt mai mult de cat carti, sunt joc, mister, descoperire, sunt o placere vizuala si un antrenament pentru citit in acelasi timp.

Dupa noua programa scolara copiii invata mai intai literele majuscule de tipar iar majoritatea cartilor de benzi desenate sunt scrise doar cu litere majuscule, deci vor fi mai usor de descifrat pentru copii, înca de la clasa pregatitoare. In plus asigura o tranzitie de la parintele care citeste copilului la copilul care citeste singur pentru ca pot fi citite ca un joc de rol, copilul îsi alege un personaj iar parintele da viata culorlalte personaje, intr-o mica piesa de teatru improvizata ad-hoc.

Selectie de carti cu benzi desenate

Desi multi adulti considera benzile desenate o lectura cam neserioasa exista povesti foarte cunoscute, amuzante, cu personaje atractive realizate de scriitori si artisti graficieni deosebiti. Asa ca dati o sansa benzilor desenate si veti fi uimiti de cât de atasati pot deveni copiii in scurt timp si cum vor rasfoi mereu si mereu cartile preferate, chiar si dupa ce la stiu aproape pe de rost.

Filme si carti, un duo formidabil

Poate credeti ca filmele sunt cele care descurajeaza copii de la citit dar ele pot fi utilizate tocmai pentru a-i face pe copii sa ia cartea in mâna. Sunt mai multe strategii aici, una din ele ar fi ca, dupa ce copilul vede un anumit film sa-i povestiti cat de frumoasa este de fapt cartea, si ce interesant este sa descoperi povestea in ritmul tau, oricand doresti. Puteti incerca de exemplu cu aventurile ursuletului Paddington sau cu 101 Dalmatieni, important este ca povestea sa fie pe placul copilului. Exista foarte multe filme pentru copii realizate dupa carti remarcabile si ar fi pacat sa nu „speculati” placerea copiilor de a viziona un film pentru a-i indemna la lectura.

O alta abordare, un pic diferita este cea pe care am adoptat-o si noi pentru anumite filme, de exemplu cele din seria Harry Potter sau chiar Matilda, de Roald Dahl. Am insistat ca cei mici sa citeasca mai întai cartile, înainte de a le da voie sa vizioneze filmele, pentru ca actiunea este destul de intensa, exista momente mai înfricosatoare si într-un fel reactioneaza un copil expus pentru prima data la o astfel de actiune si în alt fel unul care cunoaste povestea, a descoperit-o treptat, in ritmul propriei lecturi, si poate trece ceea ce vede prin filtrul experientei de cititor. In cazul in care copiii obiecteaza parintii trebuie sa ramâna fermi pe pozitie, dupa principiul „daca esti prea mic ca sa poti citi cartea, atunci sigur esti prea mic pentru a vedea filmul”. La noi strategia a functionat, iar cartile sunt acum mai apreciate de copii decât filmele.

In speranta ca ati putut gasi macar o sugestie folositoare in acest articol astept parerile, comentariile si sugestiile voastre.