Acum 10 ani, cam pe vremea asta, citeam pe o foaie care mi se parea neclara, pentru ca mainile imi tremurau prea tare, rezultatul unei analize genetice pentru puiul meu nenascut. Am citit pana la sfarsit, impleticindu-ma in termeni medicali si notiuni care mi se pareau obscure, lacrimile imi curgeau deja pe obraji, fara sa mi dau seama, cand am inteles ca este sanatos. Am sunat imediat doctorul sa-mi confirme si el, pentru a fi mai mult decat sigura ca puiul meu mic e bine, si m-a linistit, cu toata certitudinea pe care ti-o poate da medicina avansata si genetica „Da, este bine”.

Deruland inapoi cu vreo luna, intr-o dimineata luminoasa de inceput de septembrie mi-am vazut prima data puiul la ecografia de trimestrul I. Atunci i-am vazut, pe ecranul negru cu umbre miscatoare, profilul perfect, cu fruntea bombata si nasucul in vant si mi-am zis in sinea mea ca va fi cel mai frumos copil din lume, cu siguranta absoluta pe care numai o mama o poate avea. La cateva minute dupa aceea, cerul s-a prabusit peste mine, caci medicul identificase niste parametrii care nu se situau in intervalul potrivit si mi-a zis… Nu intelegeam ce imi spune, pentru mine era nu o limba straina ci o realitate complet straina, cum s-ar putea ca bebelusul perfect pe care tocmai il vazusem pe ecran sa nu fie bine?

De ca am povestit despre acel moment acum, dupa 10 ani, cand suntem bine cu totii? Pentru ca la asta m-am gandit instinctiv cand am citit noua provocare Superblog: Ce-si doreste o mama cel mai tare in timpul perioadei de sarcina, in acele saptamani lungi cand asteapta marea intalnire care-i va schimba viata? Raspunsul este simplu, orice mama isi doreste ca puiul ei sa fie bine, sanatos, si ar face tot ce-i sta in puteri pentru a fi sigura de asta.

• 

Un prieten bun din Franta devenise tatic si am incercat sa-i formulez intr-o urare toate gandurile mele de bine, intr-o franceza imperfecta, afectata si de emotie. L-am intrebat si daca mama si puiul sunt bine si mi-a raspuns zambind calm, „Si, si, cinq doigts, cinq orteils”. Probabil ca intrebarea mea fusese formulata cam ciudat, sau asta o fi un raspuns standard in franceza, daca intrebi ceva de un nou nascut: „Cinci degete la maini si la picioare, totul bine!”. Cert este ca raspunsul lui mi-a adus si mie un zambet, si mi-am amintit cum mi-am sorbit puiul din priviri dupa nastere, pielicica lui fina, ochisorii mari deschisi, pumnisorii stransi, minusculi, cu 5 degetetele subtirele si piciorusele cu talpite roz si 5 degetele mici ca niste boabe de mazare. Magia lui 5!

5 lucruri pe care le-am ales pentru puiul meu

Revenind la un ton mai practic si la lucruri concrete, va spun ce am ales pentru puiul meu, inca din perioada sarcinii, dincolo de hainutele in culori vesele si din materiale naturale, dincolo de jucarele si carticele, lucruri care mie mi s-au parut importante, nu numai pentru primele saptamani, dar si pe termen lung. Este, desigur, o selectie subiectiva, asa ca va invit sa-mi spuneti si voi ce ati ales, ce vi s-a parut mai important.

Doudou

Ce este un doudou? Este o jucarica dintr-un material placut si moale care il acompaniaza pe cel mic inca din prima zi de viata. Poate fi o jucarica de plus, care respecta, desigur, toate standardele de siguranta pentru bebelusi, sau poate fi o paturica haioasa, care are urechiuse de iepure sau un ursulet brodat. Indiferent sub ce forma se prezinta acest doudou, daca este alaturi de copil din prima clipa, il va ajuta mai tarziu sa se linisteasca mai usor si sa adoarma, va fi un lucru familiar in aceasta lume mare care asteapta sa fie descoperita. Va zic si un un mic truc, sa-i zicem asa, in ultimele zile de sarcina puteti dormi cu doudou in brate, pentru a prinde mirosul de mamica, iar puiul va recunoaste imediat acel miros si se va simti mai bine.

Patuț

Am cautat patutul ideal si am ales unul alb, din lemn, cu barele verticale pozitionate la o distanta corecta, mai mica de 8 cm si cu doua inaltimi pentru platforma de dormit astfel incat l-am putut folosi timp indelungat. Am adaugat o saltea ecologica si sanatoasa din fibre de cocos, lenjerie din bumbac 100% spalata cu detergent special, fara balsam, si calcata cu grija si o protectie laterala cu desene in culori vesele. Patutul acela a facut parte din peisajul nostru cotidian cat timp au fost copiii mici si l-am daruit cu bucurie mai departe, atunci cand au crescut. Chiar si acum, dupa multi ani, privesc uneori cu nostalgie coltul din camera unde se afla si-mi amintesc zile si nopti pline de bucurie, de grija, de speranta si de incredere.

• 

Scoica

Suntem parinti activi si am avut multe drumuri cu masina, chiar si cat timp copiii au fost foarte mici. Am ales de la inceput o scoica pentru masina care respecta toate regulile de siguranta iar copiii au fost obisnuiti din prima zi sa stea in scoica (si mai apoi in scaunul de masina) cu centura pusa corect. A facut si face parte din lucrurile care „se executa, nu se discuta” in familia noastra si niciodata nu am avut probleme cu ei legate de acest subiect. Repet, scoica si scaunul de masina sunt lucruri absolut esentiale pentru siguranta celor mici si, in ceea ce le priveste, nu trebuie facut rabat de la calitate si nici vreo exceptie de la regula.

Cont de economii

Ne-am interesat de posibilitatea deschiderii unui cont de economii inca dinainte de a se naste copiii, dar l-am deschis efectiv cateva luni mai tarziu, pentru ca a fost nevoie de certificatul de nastere. Am depus in cont echivalentul alocatiei si, atunci cand am putut, si alte sume. Nu ne-a interesat neaparat rentabilitatea acestui cont (dobanda este mica pentru ca am ales o moneda internationala) ci faptul ca, incet-incet, reusim sa acumulam o suma care va fi de folos in viitor, pentru o scoala mai buna, de exemplu. In aceasta perioada de instabilitate, faptul ca avem o rezerva este important si acum chiar ne gandim la o diversificare a instrumentelor de economisire, la trecerea spre un fond de investitii de exemplu.

Recoltare de celule stem

Va amintiti de primul paragraf? Pentru mine a fost un moment de mare ingrijorare, imi spuneam mereu ca va fi bine dar ma gandeam in acelasi timp la tot ce poate fi mai rau. Mi-am zis atunci ca nu vreau sa mai trec prin asa ceva vreodata si am decis sa fac tot ce tine de mine pentru sanatatea copilului meu.

Orice mamica se informeaza in timpul sarcinii si stiam, desigur, despre posibilitatea de a recolta la nastere celule stem din sangele ombilical. Aceste celulele stem hematopoietice pot fi stocate si folosite mai tarziu pentru tratamente revolutionare, pot trata zeci de boli grave. Am ales Cord Blood Center (dupa ce am citit multe recomandari de la alte mamici) si totul a fost foarte simplu pentru mine. Acum stiu ca avem o adevarata rezerva de sanatate, stocata in banca de celule stem si nu regret nici un moment aceasta decizie. Am recomandat acelasi lucru tuturor prietenelor care urmau sa nasca, este o investitie minima dar care poate avea consecinte salvatoare pe termen lung. In plus aceste celule stem pot fi si donate pentru a ajuta pe altcineva, in cazul in care exista o compatibilitate.

Intre timp stiinta a avansat si acum se poate obtine o cantitate mai mare (si cantitatea conteaza!) si mai multe tipuri de celule stem, prin recoltarea tesutului de cordon ombilical si recoltarea placentei:

• Celule stem mezenchimale din țesutul de cordon ombilical și țesutul placentar,
• Celule stem hematopoietice din sângele din placentă, respectiv țesutul placentar,
• Celule stem endoteliale din placentă.

Va invit deci sa va documentati pe site-ul Cord Blood Center si sunt aici daca aveti intrebari.

Articol scris pentru Superblog de toamna 2020, proba 2, sponsorizata de Cord Blood Center.

Sursa foto: Cord Blood center si Pixabay