Spring SuperBlog 2019 a fost un fel de Martisor, am aflat de aceasta competitie si am facut inscrierea chiar pe 1 martie. In articolul in care anuntam participarea spuneam ca blogul are doar 3 luni si un pic si vreo 20 de articole adica exact minimul necesar din criteriile de inscriere. Descoperisem aceasta competitie din postarea-anunt facuta de alt blogger pe un grup (nu mai stiu cine este, dar ii multumesc!) si mi-am pus atunci una din intrebarile mele preferate : Ce-ar fi daca?

Cand planific o vacanta, una complicata, pe placul nostru, sunt foarte preocupata de detalii si amanunte, in cap mi se invart informatii diverse, numar de kilometri si timp, locuri de popas si locuri de vizitat, obiective turistice, trasee, preturi, parcari. E un iures in care incerc sa fac ordine, pentru ca totul sa fie clar si in vacanta sa avem cat mai putin neprevazut.

Dar uneori, chiar inainte sa plecam mi se pare ca e prea mult, prea complicat, ma simt coplesita de tot ceea ce va urma si ma intreb: merita? Merita sa croiesc o vacanta atat de complicata, nu ar fi mai bine sa stam acasa, sau sa alegem o saptamana la all-inclusive undeva, fara peripetii, fara griji? Si intrebarea asta si strangerea de inima aferenta ma bantuie pana in primele zile de vacanta, cand incepem sa descoperim locuri si cand bucuria copiilor si satisfactia noastra, a tuturor, ma fac sa imi dau seama ca efortul a meritat din plin.

Pornisem acest site un pic nepregatita pentru provocarea pe care o implica un blog, aceea de a scrie regulat continut de calitate, de a mentine o relatie stransa cu comunitatea creata, de fi implicat total in aceasta activitate. Si apoi a venit provocarea SuperBlog, un concurs care alatura bloggeri versati si incepatori, toti in fata unor probe „fixe”, cu reguli stricte si un clasament necrutator.

M-am inscris imediat, pentru ca imi plac provocarile si pentru ca am avut de atunci intuitia ca acest concurs este mai mult decat o competitie cu alti bloggeri, este o competitie cu sine! Am citit regulamentul cu atentie dar cam asta a fost toata documentarea initiala, din lipsa de timp nu am reusit sa citesc arhiva de articole castigatoare sau alte articole de pe blog. Apoi am descoperit grupul de pe Facebook si am inceput sa urmaresc postarile, fara sa inteleg mare lucru la inceput.

Nu mi-am propus sa iau note mari, dar voiam totusi o clasare onorabila. Voiam de fapt o validare, sa-mi dau seama si eu cum e cu blogurile si cu bloggerii, si mai ales sa invat direct de la sursa. Dupa primele articole si primele note mi-am pus acea intrebare cu strangere de inima: Merita? Merita sa participi la acest concurs, sa te documentezi, sa scrii respectand programul dat si regulile, sa arunci articolele in competitie stiind dinainte ca jurizarea nu are cum sa fie altfel decat subiectiva? Merita sa investesti timp si emotie, o parte din tine, sa fii judecat de altii, sa suporti critici si comparatii stiind ca poate nu vei castiga absolut nimic?

Pe masura ce competitia avansa am inceput sa descopar fiecare proba ca pe o destinatie de vacanta, unele ofereau ce au promis, la altele sentimentele erau amestecate, unele erau complicate altele pareau simple, usor de abordat. A urmat apoi un fel de relaxare, o acceptare a situatiei si totul a fost mult mai usor. Dar cel mai important am descoperit comunitatea SuperBlog din care incepeam sa fac parte si oamenii minunati care o compuneau. M-am bucurat cu castigatorii probelor, din toate inima, m-am intristat cu cei neconsolati, am primit incurajari si multe semne de prietenie.

Iar la final, indiferent de clasare, mi-am dat seama ca nu ramane decat bucuria si sentimentul de familie, de comunitate, si ca da, merita din plin! Merita, pentru ca este o aventura care in final iti da satisfactia lucrului implinit. Merita, pentru ca inveti, pentru ca fiecare zi de SuperBlog ofera ceva, adauga ceva, te provoaca si te schimba un pic. Merita, pentru ca nu esti singur, pentru ca oamenii din spatele cunvintelor nu sunt oponenti ci parteneri de competitie si in final, daca ai noroc, unii dintre ei iti devin prieteni.

Am participat la Gala cu multa bucurie si am fost incantata sa cunosc colegii SuperBloggeri dar si pe Claudia si Albert datorita carora a fost posibil totul, sa cunosc bloggerii parteneri, chiar si o parte din sponsori si inimoasa noastra gazda, doamna Ana Maria Nedelcu, managerul Hotelului Miorita Neptun.

Si in final vreau sa le multumesc tuturor pentru aceasta experienta minunata si sa le spun ca de-abia astept editia de toamna a SuperBlog, pentru o noua aventura impreuna!