Articol scris pentru Superblog 2019, proba „Cât costă cel mai frumos vis?” sponsorizata de AIA PROIECT (https://www.aia-proiect.ro/).
AIA Proiect ofera servicii de proiectare completa (arhitectura, structura, instalatii) pentru realizarea de solutii de toate dimensiunile, de la nivelul unui proiect de casa (avizare, documentare, proiecte case parter, proiecte case cu etaj, proiecte case cu mansardă, constructie efectiva) si pana la realizarea de studii complexe de fezabilitate sau project management pentru constructia de cladiri industriale, de birouri, comerciale sau publice.
Barbatul cu vioara
Este 12 ianuarie 2012, o dimineata rece in Washington DC. Un barbat mai degraba tanar intra cu pas masurat intr-o statie de metrou purtand o cutie de vioara. Se opreste la cativa pasi de intrare, isi da jos haina si o aseaza atent pe o cutie in spatele sau, apoi deschide cutia viorii si o lasa desfacuta in fata sa, pune vioara pe umar si incepe sa cante. Este inalt, brunet, poarta o bluza neagra de flanel si pantaloni de culoare inchisa, iar daca ai putea sa vezi pe sub cozorocul sepcii de baseball ai remarca o privire intensa si calda.
Oamenii trec pe langa el, grabiti, in drum spre munca, fara sa dea atentie muzicii ce umple holul statiei de metrou cu volute sonore maiastre. Barbatul canta piese de Bach, Schubert, unele din cele mai grele piese pentru vioara. Un trecator se opreste pentru cateva secunde si apoi pleaca, parca cu regret. O femeie arunca din mers cativa banuti in cutia de vioara. Evan, un baietel de 3 ani, ramane pe loc sa asculte, uimit, dar mama sa nu-l lasa sa stea pentru ca se grabeste.
In total, pe langa barbatul cu bluza neagra si vioara, trec 1097 de persoane. Doar 7 se opresc sa asculte iar cel mai mult sta un barbat pe nume John Picarello, aproape 9 minute. Dupa 45 de minute barbatul se opreste din cantat, isi strange vioara si pleaca, cu acelasi pas masurat. Nimeni nu reactioneaza, nimeni nu aplauda. In cutia de vioara s-au strans 32 de dolari.
Totusi, la un moment dat, o femeie s-a apropiat de el, a dat mana cu el si l-a felicitat calduros. O femeie l-a recunoscut pe Joshua Bell. Pe 10 ianuarie, cu 2 zile inainte, Joshua Bell a concertat la Boston, cu casa inchisa.
Este un muzician de renume international, un violonist de geniu, care umple sali imense de concerte, concerte al caror pret poate trece de cateva sute de dolari. A primit numeroase premii, printre care si un Grammy, a fost „Muzicianul Anului” in America in 2010, a inregistrat numeroase albume si interpretat muzica pentru cateva filme foarte cunoscute. Vioara la care a cantat Joshua Bell in statia de metrou era un Stradivarius din 1713, Gibson ex-Huberman, pe care artistul a cumparat-o cu cativa ani mai inainte pentru 3.5 milioane de dolari.
Femeia deznadajduita
Alice Newton este o fetita de 8 ani cu o pasiune pentru citit. Ea se mai mandreste si cu puterea mare de convingere pe care o are asupra parintilor sai, mai ales asupra tatalui. Cele trei capitole pe care tatal sau le-a adus de la editura, caci este Presedintele Bloomsbury, au fost atat de interesante, magice chiar, asa ca si-a convins tatal sa publice cartea pentru ca de-abia asteapta sa citeasca si restul.
Joanne merge grabita pe strada si nu poate sa-si desprinda mana de pachetul de bani pe care il tine strans in buzunar. 1500 de lire! In sfarsit a primit un avans pentru carte, cartea la a muncit atatia ani. Pana acum, timp de aproape doi ani s-a ciocnit numai de refuzuri, refuzuri crude care-i sapau rani adanci in suflet. Iar banii astia sunt bineveniti, salariul de profesor la Moray House School of Education nu este chiar asa de mare iar amintirile celor cativa ani in care a trait din ajutor social, impreuna cu fiica ei de cativa anisori inca o bantuie.
Serile lungi in care o dureau mainile de la scris la masina veche, zilele in care de-abia facea fata depresiei, plansul fetitei inainte de somn, mereu si mereu … Uneori pleca cu ea la plimbare, doar pentru a o face sa doarma, si ajungea sa scrie pe un colt de masa la Nicolson’s Café. Se simtea bine inconjurata de lume, auzind zornaitul paharelor si amestecul de vorbe. In cafenea mirosea minunat iar iarna era mai cald decat in micul ei apartament.
Pe atunci se considera o ratata, divortata, mama singura, fara nici un ban. Ce-ar fi zis scumpa ei mama, a carei moarte a marcat-o atat, nici macar nu stia ca ea chiar va ajunge scriitoare, asa cum si-a dorit. Incepuse deja sa scrie la carte, de vreo jumatate de an, cand mama ei s-a stins in urma cumplitei boli, scleroza multipla, dupa 10 ani lungi de suferinta.
Joanne merge grabita pe strada, cu mana pe pachetul de bani din buzunar si in sufletul ei se iveste pentru prima data o raza de speranta. Speranta ei este intemeiata, peste cateva luni va primi o bursa de 8000 de lire de la Scottish Art Council, pentru a continua sa scrie. Cartea va fi publicata in 1997 si va castiga imediat cateva premii. In anul urmator, 1998, editorul american Scolastic Inc. va plati 105000 de dolari pentru drepturile de publicare. Va urma un carusel incredibil al cartilor, ofertelor de publicare, al adaptarilor cinematografice iar in 2004 Joanne va fi prima persoana devenita miliardar (in dolari) doar din scris.
Joanne este J.K. Rowling iar cartea este prima din seria Harry Potter.
Batranul necunoscut
Este o dupa amiaza calda de inceput de iunie si strazile Barcelonei stralucesc sub razele calde ale soarelui. Un batran inalt, cu fata smeada si cu o barba cam neingrijita, sarac imbracat si ponosit, se pregateste sa traverseze Gran Vía de les Corts Catalanes. Este 7 iunie 1926.
Are 73 de ani dar ochii lui albastri sunt neasteptat de vii. Se tine drept si merge incet, in drum spre biserica, acelasi drum pe care il parcurge zilnic la aceasta ora. Pe Gran Vía de les Corts Catalanes circula tramvaie iar batranul a traversat deja primele sine cand un tramvai se apropie amenintator din partea dreapta. Batranul este poate adancit in gandurile sale, sau poate e distras de stralucirea soarelui printre frunzele crude ale platanilor, adevarate vitralii vegetale. Poate urmareste pentru o clipa zborul saltaret al unui fluture cu aripi colorate sau sagetarea iute a unei randunici. In orice caz observa tramvaiul tarziu, face repede doi pasi in spate, reuseste sa evite impactul dar este lovit puternic de un alt tramvai ce vine din sens opus. In 1926 tramvaiele nu mergeau cu viteza in Barcelona, poate vreo 10km/ora dar batranul este accidentat grav si se prabuseste la pamant.
In apropiere se afla cativa taximetristi care vin sa vada ce s-a intamplat dar il considera un cersator si refuza sa-l duca la spital, o cursa pentru care nu ar fi castigat nimic. Un doctor care locuieste in apropiere cheama politia si ranitul este dus, in sfarsit, la spitalul saracilor, Antic Hospital de la Santa Creu i Sant Pau, in apropiere de Ramblas. Batranul este inconstient si nu are nici un act de identitate asa ca este internat intr-un salon pentru pacienti nevoiasi si i se asigura doar un minim de ingrijiri. Prietenii lui, alertati de disparitia acestuia, il gasesc dupa 3 zile, in ziua de joi, 10 iunie, dar el moare in aceeasi zi.
Sambata, 12 iunie in Barcelona este zi de doliu, o procesiune imensa serpuieste pe strazi spre Sagrada Familia iar mii de oameni asista la inmormantare. Batranul odihneste si acum intr-o cripta a superbei catedrale iar numele sau este Antoni Gaudi, „el arquitecto de Dios” (arhitectul lui Dumnezeu). Creatiile sale au marcat puternic arhitectura universala iar 7 dintre ele au intrat in Patrimoniul Mondial al Umanitatii (Sagrada familia, Casa Milà, Casa Batllo si Parcul Guell, faimoase obiective turistice, se afla printre acestea).
Despre pret si valoare
„Cât costă cel mai frumos vis?”, aceasta este provocarea AIA PROIECT.
Cum ar trebui să fie apreciat corect, onest, sincer un proiect de casă? Cum și de ce trebuie să alegem, după alte criterii decât prețul, proiectantul casei visurilor noastre?
Veti spune ca povestile pe de mai inainte nu au deloc legatura cu aceasta tema. Eu zic ca au.
Concertul de la metrou al lui Joshua Bell a fost realizat in cadrul unui experiment psihologic. Si rezultatul este, intr-o oarecare masura, ingrijorator. Daca nu ne putem acorda un moment pentru a asculta unul din cei mai buni muzicieni de pe aceasta planeta, care interpreteaza cea mai buna muzica scrisa vreodata, la unul din cele mai apreciate instrumente din cate exista, oare ce alte lucruri valoroase riscam sa trecem cu vederea?
Cartile care au creat un intreg fenomen in randul adolescentilor (si nu numai) ar fi putut sa nu vada niciodata lumina tiparului. J.K. Rowling a primit nenumarate refuzuri inainte de a-i fi acceptata cartea, la sfatul unei fetite de 8 ani. Ar fi putut renunta cu luni inainte, ar fi putut cadea prada unei vieti la marginea societatii, devorata de depresie.
Nimeni nu l-a recunoscut pe marele Gaudi in batranul accidentat, cu haine ponosite. Omul care a gandit minunata Sagrada Familia, de o inefabila frumusete, putea muri anonim, ca un cersator.
Stim oare sa apreciem adevarul si frumusetea la justa lor valoare, reusim sa le recunoastem atunci cand le intalnim? Punem pretul corect atunci cand este vorba de un act artistic? Pretul si valoarea pot fi considerate sinonime intr-un mod de gandire pragmatic dar arta nu tine de pragmatism. In arta valoarea tine de expresia unei idei sau a unui simtamant, de modul in care o opera ne atinge sufletul.
Arhitectura este un mix intre arta si inginerie iar aici discutia despre valoare si pret este necesara. Pana la urma o casa este un produs iar pretul acestuia trebuie sa-i reflecte calitatea. Dar tocmai acesta este subiectul discutiei, atunci cand iti doresti o casa, un bun de folosinta indelungata, poate cel mai important bun pe care il vei achizitiona in intreaga ta viata, ceea ce trebuie sa conteze nu este pretul, ci calitatea. Casa trebuie sa te reprezinte, sa-ti fie croita pe masura ca o haina buna, sa se integreze corect in mediul care o inconjoara, sa-ti exprime dorintele si personalitatea, sa indeplineasca nevoile cele mai importante, ale tale si ale familiei. Iar arhitectul trebuie sa fie acel om capabil sa-ti inteleaga visul, sa-l transforme in proiect iar apoi sa-l transpuna in realitate.
Sursa foto: Pixabay Royalty Free
Pentru toate articolele Superblog 2019 click aici.
Mari si mici 
Un gând despre “Trei povești neprețuite”