-Auzi, vecină! Mi-o zis Maria lu’ Vasile că i-o zis Ginuța că barbat’su s-apucă de casă.
-A dat Domnu să s-apuce! Că-i casă veche, de pe vremea lu’ Gheorghe al’ bătrân, mai are puțin și se dărâmă, că s-așa se reazămă pe nuc. Măcar de-or face și ei inc-o odaie, că nu mai încap în casă de copii.
-Păi s-apucă omu, că acu-i vreme bună, și-a terminat și cu porumbu’. Numa că mi-o zis să-ți zic să-i spui lu’ bărbat’tu, poate îi face și lui niște scândură, din lemn d’ăla uscat.
-Apăi, io-i zic, numa să vina el încoace să se-nțeleagă, ca bărbații, că ce știu eu cum stă treaba? Nicu al meu face și scândură, face și șiță, îi face și lemn de podele daca o vrea, ca să nu mai stea ăi’ mici cu picioarele numa’ pe pământ.
-Și ia zi, Veto, mergem la Ginuta la lut, să-i dăm o mâna d’ajutor, că i-o fi greu cu-ăla micu atârnat tot timpul de poalele ei. Că dacă ne punem noi si cu Sarica, și cu Ancuța lu’ Manole, într-o zi gătăm cu lutul pentru toată casa… Și de frământat or frământa și copiii ei, ăi’ mai mari, că de-abia așteaptă sa se-nnoroiască până-n creștet.
-Apăi vin, de ce să nu vin, că m-o ajuta și ea când oi avea eu nevoie, numa să-mi zici de cu seară să chem pe soacra să steie cu copiii și s-aibă grijă de bătătură.
-Sară bună, Nicule! zise Marin, privind peste gard în bătătură, unde vreo câteva găini galbene ciuguleau circumspecte printre firele rare de iarbă de lângă gardul ponosit.
Un cățel bătrân cu ochi blânzi si blană lungă și murdară statea coplesit de căldură lângă zidul scorojit al casei, la umbra nucului bătrân, fara sa se sinchisească de apariția de la poartă.
– Bună să fie, poftește-năuntru si șezi aicea.
-Am auzit eu bine că te-apuci de casă, vecine? zise Marin, trecând de poarta aninată
numa-ntr-o balama ruginită, a cărei scânduri desenară arce perfecte de cerc în stratul subțire de praf.
-M-apuc, n-am de-ales, ca una-două vine iar iarna, si vezi tu peretele ista, de mai ninge si amu’ ca anul ălălalt, cade casa pe noi.
-Apăi Nicule, să fie într-un ceas bun! Mi-o zis nevasta că ai nevoie de scândură…
-Asa-i Marine, imi trebe si scândură și lemn de grindă, si lemn mai acătări de capriori si astereală, și lut, da asta-i treaba muierilor. Numa că-mi trebe, vecine, și cuie și niscaiva fier pentru legături, și mi-o trebui și-o mână de ajutor la acoperiș.
-Facem rost, mai Nicule, ia da tu o cană de vin și stăm aicea și vedem cum le facem pe toate, că și eu am terminat cu munca la câmp, și-l mai chem și pe Manole și o veni și Ținu a lu’ Berca, că-i tânăr și sprinten și urcă mai ușor pe casă. Și de cuie și fier nu te teme, că duminică e târg și-om merge acolo, mai iei și tu niște bănuți, vo’ găină, două…
-Păi așa am socotit si eu, merg cu Vasile c-are carută, o-ncarcăm cu stiuleti si ce-oi mai găși eu de vânzare pân’ casă. Plecăm dis-de-dimineață, să știi. Și poate-oi găsi și pe cineva să-l tocmesc să-mi facă si sobă.
-Păi să știi că ai noroc și la asta, măi Nicule, că Tincuța mea e măritată cu Ion, la Mazilesti, aicea peste deal, și ăla-i sobar din tată-n fiu. Ïi trimit eu vorba să vină când oi avea tu nevoie.
Colbul iscat pe uliță de sutele de pași, de roțile de lemn ale cărutelor, de copitele, potcovite sau nepotcovite, n-apuca să se-aseze și se amesteca cu fuioarele de ceață ce pluteau peste câmp, ca niste aripi ale toamnei ce va sa vină. Era dimineața devreme, dar ziua bună incepe de dimineață, asa că sătenii se grăbiseră s-ajungă in târg, că nimeni nu voia s-apuce orele amiezii pe drumuri. Pământul bătut de lăngă rascruce, inconjurat de un gard de uluci era presărat cu saci cu mere, damigene pline cu ulei de floare, samânță de toate felurile în tolbe de pânză groasă, legume pentru murături și ciuberele de lemn ce asteptau sa le primească, custi de nuiele impletite care țineau captive găini, care mai speriate sau mai resemnate, dupa cât de lung le fusese drumul până acolo.
Într-o parte stăteau căruțele incărcate cu de toate, apoi era rândul animalelor priponite, câteva vaci, un măgar cu o ureche bleagă și un cal costeliv care fornăia puternic, încercând sa se obisnuiască cu toate acele mirosuri ce-i gâdilau nările. Tot mijlocul era ocupat de scoarțe și velințe asezate direct pe țărână, oamenii veniseră sa vândă ce le era de prisos sau ce adunaseră de prin bătătură, pantofi purtați și palarii, șoșete de lână, cămeși albe ca laptele și brâie de piele tăbăcită, cheutori si bumbi, oglinzi mai mari și mai mici, un arsenal intreg de cuțite și bricege, linguri mici de metal și linguroaie mari de lemn ce ar fi hranit si un căpcăun.
Nicu îi lăsase lui Vasile vorbă cu cât sa dea porumbul, iar nevastă-sa ramasese in mijloc cu alte femei din sat, să vândă nițică brânză de capră și vreo câteva zeci de ouă. El și cu Marin ajunseseră-n partea ailaltă, unde găseai sticlă de geam, ciocane si clești, cuie și piroane, sârmă pentru legături, clanțe și zăvoare si tot ce-i mai trebuie omului atunci când isi face casă. Cei doi se tocmeau din greu, si sudoarea îi umplea fruntea lui Nicu pe sub palarie, chiar dacă afară era inca răcoare. Marin îi tinea isonul la tocmeală scărpinându-se din când in când la ceafă, când un preț i se părea de neînchipuit dar asteptând ca Nicu sa dea verdictul final, că, pana la urma, a lui era casa. Uneori razbăteau până la ei, din mijlocul târgului, vocile celor care se plimbau pe cărările rămase printre scoarțe, cu desagele aninate pe dupa umăr, incercând sa atragă musterii, vesnic in miscare.
-Grâu de iarnă, grâu de iarnă vindem, vindem ieftin! Vindeeeeem ieeeeftin!
-Cămeși si ițari, veniți la cămesi si la ițari! Izmene si șoșete groase!
-Hai la linguri si la blide, hai la linguri si la blide.
Asteptati acum să vă zic cum si-au facut casa Nicu si Ginuța, nu-i asa? Ma bucur să vă zic că au facut-o, și încă repede, cu pari pe colțuri si pereți din cărămizi mari de lut amestecat cu paie uscate la soare, muruită apoi cu lut proaspăt si dată cu humă albă, cu grinzile așezate cu grijă si căpriorii asemeni, cu astereala bătută-n cuie, si fiindcă n-au mai fost bani de șiță, acoperită cu stuf de la baltă, tăiat mestesugit, asezat straturi-straturi și legat cu îndemânare. Au prins si ușile in chingile balamalelor și au chiar si trei ferestre, una la stradă si două la curte, cu rame de lemn și cate patru ochiuri mici de geam chituite cu grijă. Si a venit si Ion de la Mazilești sa le faca sobele, una in bucătăria de iarnă, cu plită mare de fontă si una la perete, între cele două odăi, să le-ncălzească deodată pe-amândouă. Si daca nu mă-nșel casa mai e acolo si astăzi, in josul uliței din sat, la o aruncatură de băț de biserică, unde se vede nucul cel bătrân.
„Este nevoie de un sat sa cresti un copil”. Proverbul de origine africană vrea sa spună că unele treburi nu sunt doar ale unui om sau ale unei familii, ci este nevoie de o comunitate pentru ca lucrurile sa iasă bine. Pe vremea bunicilor nostri construcția unei case era una din aceste treburi. Pe-atunci oamenii construiau casele cu propriile lor mâini, dar la ele se adăugau si mâinile (uneori si picioarele) vecinilor, rudelor, apropiatilor din sat. Asa cum se făcea șezătoare la despănușat porumbul sau la scuturat de floare, sau la cusut, carpit si țesut, tot așa, când cineva s-apuca de casă, se umplea bătătura de meșteri, care la taiatul lemnului, care la încercatul lutului, la mânuit ciocanul, sau măcar la datul cuielor mai departe. Si-uite-asa se muncea intr-o zi cât in zece si casa se ivea din pamant inainte ca soarele să apună de prea multe ori.
Azi traiul in orașe ne-a îndepărtat, în ciuda apropierii fizice. Comunitatile simple de pe vremuri nu mai există si vecinul de-alaturi poate fi mai îndepartat decat un prieten din Canada sau din Noua Zeelanda. Din fericire evoluția societații și a tehnologiei a adus soluții, acolo unde se inchide un drum se deschide altul.
Daca vrei acum sa-ți faci casă nu ai decat să tocmești meșteri online, sa comanzi materiale de construcții online si poti să supravehezi si contrucția online dacă poftești. Dar unul dintre cele mai importante lucruri este sa te asiguri ca folosești materiale de cea mai bună calitate, la un pret corect. Si aici vine în ajutor Vindem Ieftin, o casă de comenzi specială.
Tigla metalică a inlocuit șița sau stuful, peretii se construiesc din cărămida, placi OSB si gips carton, iar pentru decorarea casei, și pe interior și pe exterior, poti alege dintre numeroase solutii, dupa preferințe: gresie, piatră naturală, piatră decorativă, faiantă baie, faiantă bucătărie, tencuială decorativă. Casa va fi foarte bine izolată, cu termosistem polistiren sau termosistem vată bazaltică iar la confort va contribui și tâmplaria PVC ADF. Iar pentru economii pe termen lung si protejarea naturii poți găsi și panouri solare potrivite casei tale.
Vindem Ieftin are un concept unic, prin care poti să cumperi mai ieftin toate materialele necesare pentru o casă, dar si pentru alte tipuri de construcții! Ai un consultant dedicat căruia îi trimiți lista de materiale necesare iar prețul se negociază direct cu furnizorul, in funcție de fiecare comandă. Așa nu platești in plus pentru depozitare, transport sau comisioane. Iar beneficiile nu se opresc aici, livrarea este gratuită, direct la locul de construcție iar Vindem-Ieftin iti pune la dispoziție, pe lângă expertiza consultanților, și prospecte, moduri de utilizare și, foarte important, recenzii video pentru a vedea experiențele reale ale altor clienți.
Articol scris pentru Superblog 2019, proba sponsorizata de Vindem Ieftin
Surse foto: Vindem ieftin si Pixabay Royalty Free
Pentru toate articolele participante la Superblog 2019 click aici.
Mari si mici 
Un gând despre “Ca să construiesti o casă…”