Ziua 13. #stamacasa

Luni, 23 martie

O primavara ciudata, distopica, din povestile SF pe care le citeam cu placere, lumi imaginare de departe, niciodata aici, niciodata eu, noi, lumea noastra.

A fost cald, au inflorit corcodusii, s-au scuturat apoi, acum e frig  de iarna si bate vantul, o vreme capricioasa, care se-nvarte in cerc, ca un caine care vrea sa-si prinda coada. Pana si vremea s-a defectat.

Orasul e mai gol si seara e mult mai liniste. Uneori aerul e atat de curat cand il inspiri ca-ti vine sa crezi ca esti undeva sus, pe o creasta de munte, iti vine sa sa intinzi bratele si sa strigi, si strigatul sa ajunga foarte departe.

Stirile navalesc din televizoare ca un val care se rostogoleste, ca un tsunami, intai a fost asa, o adiere de vant si apele s-au retras, apoi au inceput sa creasca si sa creasca si au navalit peste noi, un suvoi imens de date, de cifre, de grafice, de marturii, de modele, de simulari, de pareri. E aproape hipnotic, nu-ti poti lua ochii de pe statistici, stiri la noi sau la ei, peste tot, toata lumea vorbeste de #coronavirus.

Casa a devenit un refugiu, ne zicem ca e bine, o sa fie bine, stim ca nu o sa fie bine pentru toti dar speram cumva sa fie totusi bine…

stamacasa

A inceput #scoalaladistanta si azi a fost zapaceala maxima. Cautasem de vineri, toate resursele tehnologice de prin casa, un PC vechi care zumzaia suparat ca un bondar, un laptop antic cu linux, pâna la urma am comandat un laptop si o tableta, noroc cu #livrarerapida, cauta #zoom, #googleclassroom, creaza adrese de mail, conturi, invata copiii sa lucreze cu aplicatii, grupuri de #whatsup peste grupuri de #whatsup, de la doamna lui M, de la doamna lui R, de la engleza, de la mai stiu eu ce. Dimineata de #scoalaladistanta a fost un fel de alergatura de hamster, de la un copil la altul, intrebari, nedumeriri, surubareala online, asta pe langa #muncaladistanta, pe care o prestam, constiinciosi, bucurosi ca avem ce munci, ca nu trebuie sa iesim pe strada unde mai mult ca sigur colcaie #coronavirus.

Si apoi iar la stiri, creste creste valul, se umfla ca #drojdia care nu se mai gaseste prin magazine, am comanda si o #masinadepaine dar nu se gaseste drojdie, ce sa facem cu ea fara drojdie, cauta, printre picaturi, retete de #painefaradrojdie, poate dam lovitura si facem paine gustoasa, la noi in casa, sa miroasa a paine, nu a #dezinfectantcuclor.

Seara nu mai avem chef nici de filme, nici de citit, rupti de oboseala, #simaineeozi, trebuie sa fim in forma, sa ne pastram moralul, sa nu dam in depresie, oare ce sa mai fac de mancare, oare cand va trebui sa merg la cumparaturi, de ce nu gasesc ora de livrare pentru comanda online, cat traieste #coronavirus pe ambalaje, oare am spalat tot ce trebuia?

Copiii dorm linistiti, genele lor lasa o umbra diafana de la lumina de veghe, motanul casca si el, in patul de jos, l-am trezit si ma priveste cu ochi stralucitori, ce stie el de #coronavirus, e doar foarte obosit, nu e obisnuit sa #stamacasa cu totii…

Voi cum v-ati petrecut #nuesfarsitullumii?

 

 

 

 

4 gânduri despre “Ziua 13. #stamacasa

  1. Ce taaare! Desi, ceea ce spui e dureros, am ras cu lacrimi citind cuvintele tale. Ai tu… acel stil… care imi aduce un zambet pe buze.
    La noi, toate bune. Am aruncat tv-ul cu vreo 13-15 ani (nici nu mai tin minte exact) in urma asa ca… nici gand sa ne speriem de virusul care, acum am aflat ca se ocupa cu colcaitul. Pana acum imi imaginasem ca tropaie pe strazi. Nu pe ale noastre, evident. Inca nu am dat nas in nas cu aratania aceea. Si, dupa cate ma cunosc… si, stiu… nici nu am vreo sansa sa ma izbesc de el in viata asta.
    Mult succes cu scoala aia la distanta. As fi dat orice sa trebuiasca sa invat la distanta pe vremea cand asta era ocupatia mea principala.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Lucrăm de acasa amandoi cu copil de 2 ani pe cap. Cantecele, jucarele, mâncarica toate amestecate de nu stiu cum trece ziua. Încerc sa faclucruri si pentru mine, sa mâine citesc, sa scriu, sa vad un serial, sa fac sport. Mi-e dor sa ies cufata in parc, mi-e dor sa ma plimb cubicicleta. Cam asta…va trece

      Apreciază

  2. Pe mine sincer ma super oboseste auto-izolarea asta… nu ma prea uit la televizor, ca nu ma ajuta stirile panicarde… dar imi lipseste mult interactiunea umana si libertatea de a iesi nestingherit din casa…

    Apreciază

Lasă un comentariu