Ordine in dulap!

De la o vârstă încolo ai putea crede ca viața nu-ți mai rezervă surprize. Si totusi unele surprize sunt chiar neașteptate (știu, pleonasm, dar justificat!).

E sâmbătă dimineața, copiii sunt în vacanță la bunici, soțul a plecat de dimineață la cumpărături ca să evite aglomerația infernală din magazine (care crește pe măsură ce se apropie sărbătorile). Pentru prima dată după o lungă perioadă de timp ora 9 dimineața mă găseste moțăind în pat, profitând de liniște și de faptul că nu am nimic de facut. Nu-i fabulos să poți dormi fără grijă?

Mă trezesc totusi niște zgomote înfundate care vin dinspre dulap. „Fir-ai sa fii de motan” zic in gând, încercând să mai întârzii momentul în care trebuie să mă ridic din pat. Motanul meu portocaliu are o preferință pentru sertarele și dulapurile cu haine. Unde sunt haine, hop și el! Acum vreo două săptămâni a ramas prizonier pentru câteva ore într-un sertar, noi fiind prin oras… E clar, s-a strecurat în dulap, probabil când s-a îmbrăcat sotul de dimineață, și acum vrea să iasă. „Curiozitatea a omorât pisica” mormăi și mă întorc pe partea cealaltă. Dacă a vrut acolo, să mai stea!

Zgomotele din dulap devin mai insistente, adevărate bocănituri, chiar mă mir cum reușește, cu lăbuțele lui pufoase și moi. O fi disperat, poate vrea la litieră… gândul ăsta mă face să mă ridic instant pentru ca nu vreau accidente mirositoare in șifonier.

Deschid șifonierul și primul impuls este să inchid ușa la loc. Probabil nu m-am trezit bine, in șifonier in loc de motan e un african îmbracat în roșu și cu mărgele la gât. Trebuie să-mi fac o cafea, oboseala din ultimul timp își spune cuvântul, dar nu mă pot urni din loc. Si iată, bocăniturile reîncep în dulap și, ce să vezi, motanul vine și mi se gudură la picioare. Privesc la motan, la ușa dulapului, la motan… Motanul mă privește și el intrigat și întoarce capul spre șifonier, ca și când m-ar intreba de ce nu deschid. Cu o mână apuc veioza de pe noptieră și cu cealaltă deschid încet ușa. Africanul coboară dintre sacouri cu dexteritate si zâmbește, aratându-și dintii albi.

-Hallo Madam!

Ii raspund ridicând ușor veioza și pronunțand un „Hi” șters în timp ce, cu cealaltă mână, pipăi în spate după comoda de care vreau să mă rezem. Si mă intreb retoric, oare de când n-am mai facut ordine in dulap?

---

Un numar de magie

Povestea africanului este uluitoare dar cel putin există o explicație, se afla la o festivitate, dansând un dans traditional maasai când, după ce a rostit in limba straveche formula norocului și a succesului in viață, și-a atins amuleta prinsă în colierul amplu de la gât. Intr-o secundă s-a trezit îngesuit între chestii foșnitoare, în intuneric. Neștiind ce să facă a stat liniștit un timp, apoi, pentru că nu se întâmpla nimic, a decis ca putină gălăgie n-ar strica.

Il cheama Rashid, ceea ce s-ar traduce prin „ghidat corect”, lucru care ma face sa râd in sinea mea. Nu face parte din vreun trib, este un kenyan educat, tocmai a terminat facultatea. Are ca pasiune dansurile tradiționale și performează uneori, în cadrul unor ceremonii. Vorbește foarte bine engleza, și chiar și spaniola, îi place tenisul, dorește să viziteze Europa și să-și cumpere un Mini.

Impreună am verificat dulapul dar nici urmă de pasaj inapoi. In schimb, în buzunarul de pe ușa șifonierului stă colierul african primit cadou de ziua mea (cadou de la Liana, prietena mea exploratoare), colier care are o amuletă asemanatoare cu a lui. Rashid a încercat sa reia o parte din dansul tradițional atingând amuleta insistent și rostind cuvintele magice în swahili, dar nimic!

Soțul meu se va întoarce în curând și eu am un african semi-îmbracat în dormitor. Imi trebuie urgent o soluție, un numar de magie ceva, africanul trebuie să dispară!

Plan de avarie

Stimulate de un pic de cafea și de zâmbetul cu toti dinții al africanului, rotițele din mintea mea funcționează la maxim. Florina, vecina de la 4, e plecată in vacanță și mi-a lăsat cheile să-i ud florile, mai ales crăciunițele. Trag cu ochiul pe hol, liniște… Strângând într-o mână cheia vecinei si tragându-l pe Rashid cel invelit în pânză rosie cu cealaltă mână, urcăm scarile, descuiem… Odată ajunși in siguranță în apartamentul Florinei ne apucăm de planul de bataie, trebuie să trimit africanul inapoi, nu? Noroc că mi-am luat telefonul. Si noroc că mai am niște bani puși deoparte pentru cadouri.

Găsesc un bilet de avion convenabil, dar peste 7 zile. Asta e, va trebui sa ne descurcăm, între timp ne vom ocupa de acte, vizita la ambasadă, de contactat rudele lui din Kenya… Nu îl pot lăsa în apartamentul Florinei pentru o săptamână așa că îl sun pe Mihai, unul din juniorii din echipa mea, încă student, să văd dacă nu pot face rost de un loc in cămin pentru el. Mihai îmi zice să stau liniștită, că se rezolvă, din fericire nu a pus prea multe întrebări.

Răsuflu ușurată. Discutăm un pic, să punem la cale povestea oficială…a venit în România pentru un job la firma la care lucrez, dar i-a dispărut rucsacul în aeroport, nu mai are nici un fel de act. Imi dau seama că Rashid a aflat de-abia acum că este in România. Zâmbește larg:

-Dracula!

Ii povestesc de castelul lui Vlad Tepes de la Bran și mai vorbim un pic, eu stau cu ochii pe ceas, soțul trebuie să apară de la cumparaturi și eu umblu prin bloc in pijama (cu reni, model special de sarbatori). Nici nu mai zic de africanul în „costum de gală”.

Raspunsul este answear

Că tot veni vorba de haine, îmi dau seama că trebuie să îl echipez pe Rashid, și nu am prea mulți bani la dispoziție, doar 2000 de lei. A vorbit deja la telefon cu tatăl lui și va primi bani prin transfer, în curând. Până atunci ne descurcăm cu ce avem. Rashid pare relaxat, nu se stresează prea tare de toata situația asta, ba chiar îmi spune că va profita de zilele petrecute la noi in țară pentru a da o fugă până la Bran, să vadă castelul lui Dracula. Hm…deci va trebui să aleg si o geacă groasă. Eu planuisem o haină elegantă pentru mers la ambasadă si niste ținute versatile pentru cele câteva zile care urmează, poate va dori sa viziteze un pic Bucureștiul.

Noroc că am răspunsul perfect în materie de haine: este answear, platforma cu haine de marcă la prețuri accesibile. Si acum putem profita și de campaniile de reduceri. Mă întorc la mine in apartament chiar la timp, fix inainte să apară soțul. Pretextez un drum oarecare, mă schimb și mă strecor afară luând și laptopul. Inapoi în apartamentul Florinei încep să caut împreună cu Rashid, bazându-mă de data asta pe magia answear.

Alegem repede, mai întai niște ghete comfortabile, și, foarte important, bine izolate, de la Mustang. Urmeaza o haină elegantă dar foarte călduroasă marca Medicine Urban Stories. Caut câteva cămăși, doua casual și una un pic mai elegantă și o bluză de tip longsleeve, de purtat pe sub cămașă sau pulover, dacă e foarte frig. Un african trebuie îmbracat în straturi. Si apropo de pulover, găsesc imediat în selecția de pulovere bărbați unul pe placul lui.

Piese de baza

Adaug repede o curea, un portofel pentru bărbați (să sperăm că va avea în curand ce să pună în el) și niste șoșete groase. Cum mai am la dispozitie vreo 300 de lei, caut și o geacă groasă pentru viitoarea sa escapadă la munte și gasesc imediat una ce pare foarte călduroasă.

Accesorii

Gata, am ajuns la limita bugetului și cred că sunt haine suficiente pentru o săptămână. Nu stau acum sa-i organizez tinutele pe zile, e baiat mare, se va descurca el. In plus hainele sunt atat de versatile că nu are cum sa dea gres.

Sugestie pentru zilele 1-4

Sugestie pentru zilele 5-7

Aproape că nu-mi vine sa cred că am reusit să găsesc toate aceste lucruri cu mai putin de 2000 de lei. Când îmi înapoiază banii Rashid, o să caut ceva pe answear pentru soțul meu. Nu i-ar sta rău deloc cu o haină nouă de iarnă și pot adăuga o cămasă și un pulover.

Am comandat totul cu plata online, Rashid e încântat, coletul va sosi rapid. Am vorbit cu Mihai să vină să-l ia (pregătit cu ceva de împrumut până sosesc hainele) și să-l ducă la cămin. E cazul să mă întorc la viața mea liniștită și la familie.

Ghidat corect

Probabil vă întrebați ce s-a întâmplat cu Rashid, dacă a vizitat Castelul din Bran si Bucureștiul și mai ales dacă am reusit sa rezolvăm cu actele și a putut sa se întoarcă la el în tară. Ei bine, a și vizitat, s-a intors in Kenya…și apoi s-a întors înapoi in România. Exact, acum este coleg cu mine.

Mihai s-a imprietenit din prima clipa cu Rashid, aveau multe in comun. Așa a aflat că Rashid avea licență in Computer Science și era un programator talentat, chiar câștigase câteva concursuri. Când am aflat despre asta l-am invitat pe Rashid la un interviu pentru un job la noi in firmă, avem nevoie de oameni talentați iar un sejur prelungit în România i-ar fi oferit oportunitatea de a avea experiențe noi si de a vizita si Europa.

Cum, in urma testelor si interviurilor, am constatat că avem in față un tânar nu numai talentat dar si echilibrat, cu simțul umorului si un bun om de echipă, a primit imediat o ofertă de angajare. Rashid a acceptat bucuros, îi place in Romania. Chiar mi-a spus că, deși ii fusese frică de frigul de la noi, iarna i s-a parut chiar frumoasă, hainele calduroase alese impreună au fost perfecte. Pe la Brașov chiar a dat de putina zapadă si a fost minunat să poată experimenta un asemenea fenomen. Așa că s-a întors in Kenya dar doar pentru a pune lucrurile în ordine și a revenit in Romania. Si de data asta nu a mai avut problema hainelor.

Acum lucrează la mine la firmă și s-a integrat perfect. De fapt este chiar la biroul din fața mea, și vă salută!

---

Articol scris pentru Superblog 2019, proba sponsorizata de answear

Sursa foto: answear. pentru colaj: Pixabay si Pexels (royalty free)

Pentru toate articolele Superblog 2019 click  aici.